Vulpilă și Iepurica
te învață să citești

Vulpilă este grăsan și un pic naiv. Iepurica este consoarta lui, simpatică și conștiincioasă. Prietenii lor sunt Ciuf, un bufnițoi vecin, și puiul Piu (ieșit dintr-un ou misterios). Toți sunt protagoniștii unei serii celebre, traduse în peste 15 limbi și destinate copiilor care au început să citească singuri.

Autoarea este scriitoarea flamandă Sylvia Vanden Heede, iar ilustratorul este maestrul olandez Thé Tjong-Khing. Vechii prieteni ai editurii și-l amintesc ca pe autorul unei alte serii celebre, și anume cărțile de căutare A dispărut tortul și Picnic cu tort.

Cum s-a născut seria Vulpilă și Iepurica?

Aflăm din dosarul IBBY dedicat ilustratorului Thé Tjong-Khing că această primă carte din serie a fost o „carte de creștere”, bazată pe o idee care i-a venit Sylviei Vanden Heede atunci când și-a văzut fiicele chinuindu-se cu cărți lipsite de imaginație pentru cititori începători. Scriitoarea s-a gândit că o carte atractivă și distractivă, în care nivelul textului devine din ce în ce mai dificil pe măsură ce cititorii progresează, i-ar ajuta să se bucure de învățarea cititului.

Cartea care crește odată cu cititorul

Nu e deloc o metaforă. Cartea aceasta chiar crește odată cu cititorul. Iată cum!

Prima poveste îi prezintă pe Vulpilă și Iepurica cu o paritate de unu la unu între cuvânt și imagine. Liniile de dialog sunt precedate de figura personajului care vorbește. Copiii nu riscă să se încurce și pot urmări ușor spumosul dialog dintre mâncăciosul Vulpoi și disperata Iepurica.😀

Pe măsură ce dăm paginile și intrăm mai adânc în poveste, dificultatea cuvintelor și a propozițiilor crește, iar numărul ilustrațiilor scade. Spre sfârșitul cărții, textele sunt din ce în ce mai lungi, iar ilustrațiile mai puține sau mai mici.

O altă particularitate a cărții sunt și cuvintele cu mărimi diferite. Ele sunt alese astfel încât să dea ritm poveștii și să le mențină copiilor atenția. Dacă intervine oboseala și avântul lecturii se întâmplă să scadă, cuvintele mari care apar brusc în mijlocul frazei “trezesc” copiii și le focalizează atenția pe următorul moment principal al acțiunii.

De ce îi iubim pe Vulpilă și Iepurica?

Fără să aibă aventuri ieșite din comun, Vulpilă și Iepurica trec prin întâmplările de toată ziua ale unor oameni normali. Gătesc, iau masa, ies la plimbare, răcesc, dau petreceri sau… sughit. În tot timpul acesta, se tachinează, se amuză, se ceartă, își dau sfaturi sau se iau peste picior. Uneori vorbesc în rime, pentru că așa le vine.

Din fericire, nu sunt ideali și nu ne țin lecții. Sunt adevărați, ca mine și ca tine, și, tocmai de aceea, foarte simpatici.

Abia așteptăm să vi-i prezentăm în următoarele cărți!