Traducătoarea
de sentimente

Cum sunt sentimentele în polonă pe lângă cele în română? Atârnă mai greu, se înalță mai ușor, sunt mai intense, mai neastâmpărate sau mai cuminți?

Cum sunt croite sentimentele în polonă? După materialul clientului: sunt poate mai precise, mai lipsite de ambiguitate și nu depind atât de mult de context. Nu există nici patetism acolo, nici bășcălie. Și – cine a citit cărțile din serie știe – atunci când au ceva pe suflet, stau la un ceai, nu la un pahar de… vorbă, ca să nu zic altceva.

Dar care dintre personajele-sentimente ale Tinei Oziewicz a fost cel mai greu de tradus? Ai simțit că îl trădezi sau că pierzi pe drum ceva din esența lui?

M-am străduit să nu pierd niciun deget, nicio unghie, nicio amprentă din personajul care încă se numește Îmi-Pică-Mâinile-a-Lehamite. I-aș fi spus simplu Lehamite, dar pentru că în ilustrație sentimentul târăște după el niște mâini flasce și lungi, a trebuit să le introduc și în nume. Încă nu știu dacă asta va fi varianta finală – de unde se vede ce viață amară au uneori traducătorii.
N-are nimeni un șervețel?

Ilustrație din Sentimentele și Înțelepciunea, volum în curs de apariție.

Eu zic să-l întrebi pe Nu-Face-Doi-Bani – știu că în volumul al treilea își făcuse colecție (și erau curate!). Dar ia spune-mi, cu care dintre sentimentele din cărțile traduse ți-ar plăcea să te blochezi în lift? De ce?

Cu siguranță NU cu unul jucăuș – am trăit în casă cu doi copii mici și știu ce efect pot să aibă spațiile mici și închise. Nici cu Înțelepciunea – m-aș simți infantilă. Probabil tot cu Nu-Face-Doi-Bani – doar ca să-i spun că, dacă știi să faci din rahat bici și rai din ce ai, deja ești GROZAV!

Pagini din Viața secretă a sentimentelor.

Bine, dar cu care nu te-ai muta niciodată, dar NI-CIO-DA-TĂ în chirie?

Nu m-aș muta cu niciun sentiment care-ar dori să mă otrăvească, mulțumesc frumos. Nu cred în prinți salvatori.

Pagină din Viața secretă a sentimentelor.

Să zicem că, într-o bună zi, Frica are o pană de inspirație, nu mai știe ce poveste de groază să-i spună Curiozității (prietena ei cea mai bună!) și te roagă pe tine. Ce poveste îi spui?

Doi ochi mari – o poveste cu Mihăiță și Temistocle. Când eram mică, tata a inventat – special pentru mine și fratele meu – o serie întreagă de povești despre un băiețel pe nume Mihăiță și câinele său, Temistocle. Nu vă spun decât că ochii sunt ai unei vulpi și groaza vine nu de la ororile care se petrec în poveste (doar nu suntem în Capra cu trei iezi!), ci din modul de redare. Mă pricep un pic la asta și chiar am dezvoltat seria în serile lungi în care încercam să-mi adorm copiii, deci cu siguranță Curiozitatea s-ar simți satisfăcută.

Traduci multă poezie din polonă în română. Ai simțit că ești pe teritoriul poeziei
traducând-o pe Tina Oziewicz?

Din clipa în care mi-a ajuns sub ochi textul primei cărți, am știut că trebuie să îl privesc așa cum privesc poezia. Când ai atât de puține cuvinte și știi că probabil cartea va fi citită și de părinți, cu voce tare, nu doar fiecare cuvânt e important, dar și pauzele, accentele, respirația și toate aceste detalii care ne complică viața în mod plăcut.

Ilustrație din Ce fac sentimentele noaptea.

Traduci și mult teatru polonez. Așa că te provoc la un mic exercițiu de regie: cum ar arăta o flash drama cu sentimentele tetralogiei – într-un microact, să zicem –, dac-ar fi s-o montezi tu?

Frustrarea îi face o vizită Lăcomiei în palatul său rococo. E neagră de supărare, s-a săturat de toți impostorii care au mereu noroc la toate, numai ea nu. Și Lăcomiei îi sticlesc ochii: toată lumea se plânge de criză, de scumpiri, de greutăți. Asta nu poate însemna decât un singur lucru: e momentul ideal să faci bani!

Dar cum?

În modul cel mai simplu: investind în imobiliare. La urma urmei, toate sentimentele locuiesc undeva și, dacă li se vor vinde gogoșile potrivite, cele mai amărâte sigur vor vinde ieftin: Disperarea, Anxietatea, Nu-Face-Doi-Bani… Mmmnu, locuința lui Nu-Face-Doi-Bani nu e de interes!

Cele două mârșave încep să lanseze zvonuri sumbre, anunțând o catastrofă iminentă și cântându-le în strună celor mai îngrijorați. Și Răzbunarea se alătură monstruosului plan, strigând sus și tare că de vină pentru tot sunt sentimentele nobile, care pasămite ar fi creat prezentul decăzut prin descendenții lor slabi de înger, și uite unde am ajuns! Să piară!

Primele care cad pradă zvonurilor catastrofice sunt Panica, Disperarea și Anxietatea – vând pe bani de nimic și fug din oraș. (Înțelepciunea, Bunul-Simț, Criticul-Interior și toate sentimentele raționale tocmai plecaseră la țară, la o nuntă într-un hambar trendy, n-aveau idee că orașul ajunsese pe butuci.)

Ei, dar nici Curajul nu doarme! Împreună cu Solidaritatea, Prietenia și Încrederea organizează rezistența: ajutor pentru cei amenințați cu evacuarea, sprijin (mai ales moral), prăjituri și dulceață. Speranța face nopți albe plimbându-se fără încetare de la o casă la alta.

Până la urmă se întorc și petrecăreții și se iau cu mâinile de cap…

Și aici finalul este dublu. Cel oficial, pentru copii, ni le înfățișează pe Lăcomie, Frustrare, Răzbunare, Răutate făcându-și mea culpa și dispărând într-un nor întunecat. Finalul de dincolo de „sfârșit“ e o ilustrație micuță în care o vedem pe Nesăbuință cu un chibrit aprins în mână, cufundată în gânduri… mai poate fi salvat orașul cu toate răutățile din el? Nu mai poate fi salvat?

Unde așezi tetralogia Tinei Oziewicz și Aleksandrei Zając în peisajul literaturii pentru copii din Polonia?

Cu siguranță, în rândul cărților cu cele mai frumoase ilustrații de pe piață!

Ți-au șoptit vreun secret sentimentele cât le-ai tradus?

Nu, dar vă șoptesc eu vouă unul. Știți câte sentimente apar în cele patru volume ale seriei? Nouăzeci! Unice, simpatice, le cunoaștem foarte bine pentru că le-am simțit, chiar dacă nu le știm spune pe nume.

Ilustrație din Viața secretă a sentimentelor.