Ninsoarea întârzie în pădure, iar Ursul nu-și poate face somnul de iarnă până nu-și mănâncă prăjitura cu zăpadă. Popândăul, Hârciogul și Bursucul sunt nevoiți să plece în căutarea zăpezii.
Dacă nu-și face somnul de iarnă, ursul e morocănos tot anul. Bate din picior, zgâlțâie copacii, dărâmă căsuțele. Ca să poată adormi, e musai să mănânce o tavă întreagă de prăjitură cu strat moale și pufos de zăpadă.
Foiala ursului îi deranjează pe prietenii din pădure, așa că Popândăul, Hârciogul și Bursucul se hotărăsc să pună capăt agitației. Vor merge la magazinul din oraș, deși drumul e lung și primejdios, și vor cumpăra ingrediente pentru o prăjitură aproape ca zăpada…
Scrisă de Lavinia Braniște și ilustrată de artista belgiană Philippine Vidart, prăjitura cu zăpadă este o poveste pentru toți cei care visează la șosete ude, săniuș și cazemate de zăpadă în iernile lungi și uscate.
Lavinia despre zăpadă: „Pentru mine, zăpada e undeva între o nostalgie a copilăriei la săniuș (șosete ude în cizmulițe, țurțuri la nas, mănușa cu un deget care făcea lucruile greu de apucat și de manevrat, ele pierzându-și astfel contururile și detaliile) și un sentiment anticipat de dor față de ceva ce riscă să fie tot mai rar. Zăpada e undeva între geometria perfectă a fulgilor și interdicția de o mânca, oricât ar fi de curată.“
