Apasă Enter pentru a căutaRezultate de căutare:Nu am găsit niciun produs.
Zece povești cu ninsoare
Crăciunul petrecut printre nămeți a rămas o amintire, iar bucuria primei ninsori se amână până adânc în iarnă. Ce-ar fi să mutăm bulgăreala în cărți? La sfârșit de an, când mirosul de sărbătoare se amestecă prin aerul rece cu noxele orașului și cu claxoanele grăbite, vă invităm la un strop de visare cu zece povești în care ninge mai mult și mai frumos ca în realitate.
articol de Anca-Maria Pănoiu
1.Willie Fulg de Nea (Jacqueline Briggs Martin, cu ilustrații de Mary Azarian)
În 2025 s-au împlinit 160 de ani de la nașterea lui Wilson Bentley, primul fotograf al fulgilor de zăpadă. Dar povestea lui Willie, fiu de fermier din Vermont îndrăgostit de ninsoare până la uitarea de sine, e mai mult decât una despre tehnica fotografică rudimentară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, păcălită de un adolescent ingenios ca să imortalizeze, pe plăci de sticlă, cea mai efemeră frumusețe din lume. E o poveste despre perseverența de a înainta împotriva curentului și despre curajul de a depăși piedicile propriei epoci, despre dragostea unor părinți care au sacrificat siguranța zilei de mâine pentru pasiunea copilului lor și despre un om rămas toată viața copil, prin încăpățânarea de a visa până la sfârșit.
Cine doarme înfofolită pe verandă, cu căciulița roșie ițită din pătura verde de lână? Olenka, desigur! E priveliștea pe care o zăresc Mirko, Tomek, Emil și Zaharia prin geamurile înghețate, când se întorc acasă din marea lor călătorie iernatică. În casa de la marginea pădurii, pe cei cinci prieteni îi așteaptă câteva zile de poveste, cu amintiri depănate la gura sobei în mireasma biscuiților cu scorțișoară și a ceaiului preferat, cu mic-dejunuri copioase, săniuș și bulgăreală. Iar Mirko cel neastâmpărat va avea parte și de aventură atunci când, sătul de hibernare, pleacă să exploreze împrejurimile. Din călătoria lui aflăm și noi câteva lucruri prețioase: ce miros are zăpada, ce se poate întâmpla când ai curaj să-ți părăsești colivia, cum să te orientezi prin Pădurea Pierdută și ce sentiment e mai puternic decât teama.
Ninge sau nu ninge? Puiu așteaptă impasibil în vârful delușorului, așezat pe sanie, hotărât să alunece la vale de îndată ce va avea… pe ce. Dar ninsoarea întârzie, aruncându-i mingea la fileu pentru o nouă dilemă filozofică: de câți fulgi de zăpadă ai nevoie ca să te dai cu sania? Cheia o are, ca de obicei, înțeleptul Vulpoi, pentru care cele mai bune întrebări sunt deschise. Dar nota de banc sec cu care ne-a obișnuit simpaticul duo vine tot prin Puiu, care e un tip al certitudinilor. O bandă desenată pentru cei mici și cei mari deopotrivă, universală în simplitatea ei, de recitit, jucat și imaginat iar și iar. De câte ori? De atâtea câți fulgi de zăpadă cad din cer. Iar dacă nu cad deloc, măcar de șaptesprezece. Cine a citit știe de ce.
4.Vulpilă și Iepurica (Sylvia Vanden Heede, cu ilustrații de Thé Tjong-King)
Iarna vine tiptil în peticul de pădure unde trăiesc prietenii Vulpilă și Iepurica, învecinați cu bufnițoiul Ciuf și cu Piu, fiul lui adoptiv ieșit dintr-un ou misterios. Dar sosirea anotimpului rece, pe cât de discretă, are ceva din uimirea și prospețimea cu care cei mici își întâmpină primele ierni, fiecare prea îndepărtată de cea din urmă ca să și-o mai amintească. Și nu aduce doar joacă și bulgăreală, ci și o răceală pe cinste și un om de zăpadă care n-o sfârșește prea bine. Capitolele iernatice din cartea Sylviei Vanden Heede, scrisă anume pentru a susține primele lecturi independente, se potrivesc numai bine cu vacanța de iarnă din clasa I, când literele încep, încet-încet, să se lege între ele și să scoată la iveală mai întâi silabe, apoi cuvinte, propoziții și fraze.
Deși modernă, cu busolă și telescop, călătoria imaginară a Mariei printre zăpezile de la Polul Sud, pe urmele străbunicului care a fost și primul explorator român ajuns în Antarctica, are ceva din pasul călătoriilor inițiatice pe care le regăsim în basme: din încercare în încercare, din eroare în eroare, tot mai aproape și mai aproape, eroina află ce-și dorește și, înaintând, își scrie povestea. Iar în drumul ei e vegheată tainic tocmai de umbra ocrotitoare a străbunicului, semn că acela pe care îl căuta îi fusese întotdeauna alături. Ritmul acestei povestioare ilustrate în linogravură ar putea inspira și căutările fiecăruia dintre noi.
6.Haiku siberian (Jurga Vilė, cu ilustrații de Lina Itagaki)
Cum o fi fost Crăciunul în Siberia, ținutul sterp în care gerul îți mușcă mâinile până la sânge și mirosurile familiare de acasă – de mere, de cârnați și de ciocolată – nu răzbat prin furtunile de zăpadă până în taberele de muncă ale celor duși acolo cu forța de puternicii unei istorii nedrepte? Din romanul grafic scris de Jurga Vilė și ilustrat de Lina Itagaki aflăm că până și cele mai aspre zile erau înseninate de licărirea de bunătate a oamenilor care nu uitau să fie oameni, uneori cu prețul vieții. Scris pentru a păstra un episod din biografia de familie a autoarei, romanul e o bijuterie atent șlefuită, o mărturie că frumusețea e de găsit mai ales acolo unde nu ne-am aștepta s-o întâlnim.
Printre cele 52 de mici bucurii dintre care Sophie Blackall ne îndeamnă să alegem în fiecare zi se strecoară și prima ninsoare. Ea, care a crescut în Australia și n-a avut parte de zăpezi până târziu, o prețuiește cu atât mai mult și o descrie ca pe un moment de liniște când cerul se lasă mai jos, ca o cloșcă pe ouă, apoi fulgii încep să cadă din cer până când aerul din jur arată ca o bătaie cu perne. Această întoarcere la poezia din lucrurile simple e firul călăuzitor care leagă albumul ilustrat pentru adulți Stare de bine. Îndemnându-ne, după ce am garnisit bine sacul Moșului pentru cei mici, să nu uităm să ne facem și nouă înșine un dar, oricât de mic.
Ritmurile naturii sunt delicat surprinse în această carte clasică unde taina se înscrie firesc în curgerea zilelor: la vremea potrivită, Moș Nicolae vine. Vine aievea, un bătrân înalt în carne și oase, cu haina roșie amintind de vechea tradiție creștină, aproape uitată, și cu măgărușul cocoșat de daruri pentru toate animalele pădurii. Dintre ele, cele care, în noaptea sfântă scânteind de la zăpadă și minune, nu se mai tem unele de altele, pârșul Glisglis își dorește cel mai tare să-l vadă pe Moșul. Oare va reuși să-și înfrângă chemarea spre somn și să ajungă la marea întâlnire?
E povestea unui Crăciun cu totul deosebit pentru familia Stowell și mai ales pentru mezinul Frankie. Într-o iarnă troienită din timpul Marii Recesiuni, în care aroma de melasă se împletește cu greutățile traiului de zi cu zi, o portocală devine cel mai prețios dar de Crăciun. Dar nu numai pentru că e adusă cu trăsura de departe, prin viscol, ci și pentru că ajunge să întrupeze starea de împreună. Iar ninsoarea e aproape un personaj în această istorioară emoționantă în care autoarea își amintește de o familie ca nimeni alta: cea a străbunicilor ei.
Poate că în vechea Palestină nu ningea cu fulgi mari în noaptea minunată când toate s-au întors un pic pe dos ca să întâmpine, peste marginile propriei firi, cea mai bună veste dintre toate. Dar cartea cineastului Mihail Aldașin, povestitor în imagini mutat aici din film în pagină, rămâne una dintre puținele care mai spun, astăzi, povestea biblică a Crăciunului. În doze atent potrivite de tradiție, simbol și umor, paginile ei ne poartă printre arhangheli sfioși și magi cam încurcați, printre păstori care se încaieră și lei care se împrietenesc cu iepurii, până la iesle – locul unde miracolul nu poate fi tăgăduit. O poveste cum nu se poate mai bună în așteptarea sărbătorii și a zăpezii.
Zece povești cu ninsoare
Crăciunul petrecut printre nămeți a rămas o amintire, iar bucuria primei ninsori se amână până adânc în iarnă. Ce-ar fi să mutăm bulgăreala în cărți? La sfârșit de an, când mirosul de sărbătoare se amestecă prin aerul rece cu noxele orașului și cu claxoanele grăbite, vă invităm la un strop de visare cu zece povești în care ninge mai mult și mai frumos ca în realitate.
articol de Anca-Maria Pănoiu
1. Willie Fulg de Nea (Jacqueline Briggs Martin, cu ilustrații de Mary Azarian)
În 2025 s-au împlinit 160 de ani de la nașterea lui Wilson Bentley, primul fotograf al fulgilor de zăpadă. Dar povestea lui Willie, fiu de fermier din Vermont îndrăgostit de ninsoare până la uitarea de sine, e mai mult decât una despre tehnica fotografică rudimentară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, păcălită de un adolescent ingenios ca să imortalizeze, pe plăci de sticlă, cea mai efemeră frumusețe din lume. E o poveste despre perseverența de a înainta împotriva curentului și despre curajul de a depăși piedicile propriei epoci, despre dragostea unor părinți care au sacrificat siguranța zilei de mâine pentru pasiunea copilului lor și despre un om rămas toată viața copil, prin încăpățânarea de a visa până la sfârșit.
2. Olenka (Gaya Wisniewski)
Cine doarme înfofolită pe verandă, cu căciulița roșie ițită din pătura verde de lână? Olenka, desigur! E priveliștea pe care o zăresc Mirko, Tomek, Emil și Zaharia prin geamurile înghețate, când se întorc acasă din marea lor călătorie iernatică. În casa de la marginea pădurii, pe cei cinci prieteni îi așteaptă câteva zile de poveste, cu amintiri depănate la gura sobei în mireasma biscuiților cu scorțișoară și a ceaiului preferat, cu mic-dejunuri copioase, săniuș și bulgăreală. Iar Mirko cel neastâmpărat va avea parte și de aventură atunci când, sătul de hibernare, pleacă să exploreze împrejurimile. Din călătoria lui aflăm și noi câteva lucruri prețioase: ce miros are zăpada, ce se poate întâmpla când ai curaj să-ți părăsești colivia, cum să te orientezi prin Pădurea Pierdută și ce sentiment e mai puternic decât teama.
3. Jos din pom (Sergio Ruzzier)
Ninge sau nu ninge? Puiu așteaptă impasibil în vârful delușorului, așezat pe sanie, hotărât să alunece la vale de îndată ce va avea… pe ce. Dar ninsoarea întârzie, aruncându-i mingea la fileu pentru o nouă dilemă filozofică: de câți fulgi de zăpadă ai nevoie ca să te dai cu sania? Cheia o are, ca de obicei, înțeleptul Vulpoi, pentru care cele mai bune întrebări sunt deschise. Dar nota de banc sec cu care ne-a obișnuit simpaticul duo vine tot prin Puiu, care e un tip al certitudinilor. O bandă desenată pentru cei mici și cei mari deopotrivă, universală în simplitatea ei, de recitit, jucat și imaginat iar și iar. De câte ori? De atâtea câți fulgi de zăpadă cad din cer. Iar dacă nu cad deloc, măcar de șaptesprezece. Cine a citit știe de ce.
4. Vulpilă și Iepurica (Sylvia Vanden Heede, cu ilustrații de Thé Tjong-King)
Iarna vine tiptil în peticul de pădure unde trăiesc prietenii Vulpilă și Iepurica, învecinați cu bufnițoiul Ciuf și cu Piu, fiul lui adoptiv ieșit dintr-un ou misterios. Dar sosirea anotimpului rece, pe cât de discretă, are ceva din uimirea și prospețimea cu care cei mici își întâmpină primele ierni, fiecare prea îndepărtată de cea din urmă ca să și-o mai amintească. Și nu aduce doar joacă și bulgăreală, ci și o răceală pe cinste și un om de zăpadă care n-o sfârșește prea bine. Capitolele iernatice din cartea Sylviei Vanden Heede, scrisă anume pentru a susține primele lecturi independente, se potrivesc numai bine cu vacanța de iarnă din clasa I, când literele încep, încet-încet, să se lege între ele și să scoată la iveală mai întâi silabe, apoi cuvinte, propoziții și fraze.
5. Străbunicul meu, Emil Racoviță (Andreia Petcu, cu ilustrații de Eugen Berlo)
Deși modernă, cu busolă și telescop, călătoria imaginară a Mariei printre zăpezile de la Polul Sud, pe urmele străbunicului care a fost și primul explorator român ajuns în Antarctica, are ceva din pasul călătoriilor inițiatice pe care le regăsim în basme: din încercare în încercare, din eroare în eroare, tot mai aproape și mai aproape, eroina află ce-și dorește și, înaintând, își scrie povestea. Iar în drumul ei e vegheată tainic tocmai de umbra ocrotitoare a străbunicului, semn că acela pe care îl căuta îi fusese întotdeauna alături. Ritmul acestei povestioare ilustrate în linogravură ar putea inspira și căutările fiecăruia dintre noi.
6. Haiku siberian (Jurga Vilė, cu ilustrații de Lina Itagaki)
Cum o fi fost Crăciunul în Siberia, ținutul sterp în care gerul îți mușcă mâinile până la sânge și mirosurile familiare de acasă – de mere, de cârnați și de ciocolată – nu răzbat prin furtunile de zăpadă până în taberele de muncă ale celor duși acolo cu forța de puternicii unei istorii nedrepte? Din romanul grafic scris de Jurga Vilė și ilustrat de Lina Itagaki aflăm că până și cele mai aspre zile erau înseninate de licărirea de bunătate a oamenilor care nu uitau să fie oameni, uneori cu prețul vieții. Scris pentru a păstra un episod din biografia de familie a autoarei, romanul e o bijuterie atent șlefuită, o mărturie că frumusețea e de găsit mai ales acolo unde nu ne-am aștepta s-o întâlnim.
7. Stare de bine (Sophie Blackall)
Printre cele 52 de mici bucurii dintre care Sophie Blackall ne îndeamnă să alegem în fiecare zi se strecoară și prima ninsoare. Ea, care a crescut în Australia și n-a avut parte de zăpezi până târziu, o prețuiește cu atât mai mult și o descrie ca pe un moment de liniște când cerul se lasă mai jos, ca o cloșcă pe ouă, apoi fulgii încep să cadă din cer până când aerul din jur arată ca o bătaie cu perne. Această întoarcere la poezia din lucrurile simple e firul călăuzitor care leagă albumul ilustrat pentru adulți Stare de bine. Îndemnându-ne, după ce am garnisit bine sacul Moșului pentru cei mici, să nu uităm să ne facem și nouă înșine un dar, oricât de mic.
8. Trezirea, Somnorilă! A venit Moș Nicolae (Eleonore Schmid)
Ritmurile naturii sunt delicat surprinse în această carte clasică unde taina se înscrie firesc în curgerea zilelor: la vremea potrivită, Moș Nicolae vine. Vine aievea, un bătrân înalt în carne și oase, cu haina roșie amintind de vechea tradiție creștină, aproape uitată, și cu măgărușul cocoșat de daruri pentru toate animalele pădurii. Dintre ele, cele care, în noaptea sfântă scânteind de la zăpadă și minune, nu se mai tem unele de altele, pârșul Glisglis își dorește cel mai tare să-l vadă pe Moșul. Oare va reuși să-și înfrângă chemarea spre somn și să ajungă la marea întâlnire?
9.O portocală de Crăciun (Patricia Polacco)
E povestea unui Crăciun cu totul deosebit pentru familia Stowell și mai ales pentru mezinul Frankie. Într-o iarnă troienită din timpul Marii Recesiuni, în care aroma de melasă se împletește cu greutățile traiului de zi cu zi, o portocală devine cel mai prețios dar de Crăciun. Dar nu numai pentru că e adusă cu trăsura de departe, prin viscol, ci și pentru că ajunge să întrupeze starea de împreună. Iar ninsoarea e aproape un personaj în această istorioară emoționantă în care autoarea își amintește de o familie ca nimeni alta: cea a străbunicilor ei.
10.Crăciunul (Mihail Aldașin)
Poate că în vechea Palestină nu ningea cu fulgi mari în noaptea minunată când toate s-au întors un pic pe dos ca să întâmpine, peste marginile propriei firi, cea mai bună veste dintre toate. Dar cartea cineastului Mihail Aldașin, povestitor în imagini mutat aici din film în pagină, rămâne una dintre puținele care mai spun, astăzi, povestea biblică a Crăciunului. În doze atent potrivite de tradiție, simbol și umor, paginile ei ne poartă printre arhangheli sfioși și magi cam încurcați, printre păstori care se încaieră și lei care se împrietenesc cu iepurii, până la iesle – locul unde miracolul nu poate fi tăgăduit. O poveste cum nu se poate mai bună în așteptarea sărbătorii și a zăpezii.