Apasă Enter pentru a căutaToate rezultatele:Nu am găsit niciun produs.
Ana Barton: Am citit „Poveștile lumii” dintr-o suflare
Rânduri semnate de Ana Barton, la întâlnirea cu poveștile lumii adunate de Brad Florescu în cel mai nou volum al său, ”Ce a uitat călătorul”.
Cînd eram mică, să fi avut vreo șapte ani, o mătușă de-a mamei, tanti Silvia, a dat într-o zi telefon și-a zis că, atunci cînd vin de la școală, să mă duc la ea, să-mi dea un cățel. Cînd am ajuns acasă, nici n-a terminat mama bine să-mi spună, c-am și luat-o la goană pe scări și dup-aia prin cartier, s-ajung repede la cățel. Dar între timp, la tanti Silvia venise în vizită o prietenă care avea un copil, iar copilul plînsese că vrea cățelul, așa c-a plecat cu el. Cînd mi-a spus asta, am împietrit. N-am scos o vorbă, stăteam în prag și o priveam ca pe-o nălucă. Tanti Silvia, ca să mă-mpace, s-a dus și-a scos din bibliotecă toată colecția „Povești nemuritoare“ și mi-a dăruit-o. Am luat-o, am mulțumit, dar n-am simțit nimic, sufeream prea tare. Totuși, ajunsă acasă, am început să citesc.
Poveștile alea m-au legănat mulți, foarte mulți ani, le-am dăruit și eu demult unui copil. Am păstrat doar cîteva volume, preferatele mele, gîndindu-mă că poate cîndva voi avea și eu un copil. S-a bucurat mult fata mea de ele, dar și de pisicile noastre, găsite pe străzi, iubite și făcute prieteni, cărora de multe ori chiar și-acum, cînd e mare, le spune povești.
Am citit cartea lui Brad Florescu – „Ce a uitat călătorul” – dintr-o suflare, într-o seară lungă, pentru că pur și simplu nu m-am putut abține. La sfîrșit, m-am bucurat și mi-a părut rău. M-am bucurat pentru că m-a făcut să mă retrăiesc atît de intens și m-a durut pentru că am fost hulpavă și n-am lăsat fiecărei povești măcar o zi, dacă nu cumva chiar o săptămînă. Ca atunci cînd mănînci ceva rar, bun și dulce și iei lingurița cea mai mică, atingi doar un pic cu vîrful și savurezi fiecare fărîmiță, ca să dureze mai mult fericirea.
Lui Brad îi îmblă uriașul talent de povestitor prin toate băierile Pămîntului, din Pacific pînă-n Levant, din Africa de Nord pînă-n America de Sud, din Japonia pînă-n… Oltenia. Cu oprire în Irlanda, la fierarul John nebunul, care l-a făcut pe însuși Sfîntul Petru să-și dea ochii peste cap, iar pe șeful Ținutului-unde-nimeni-nu-vrea-s-ajungă să-i propună, după ce l-a adus la disperare, să-și facă propriul lui ținut de dedesubt. Văd Apa cu A mare cum umple cea mai încăpătoare casă din lume și cum Soarele și Luna, ca să nu se-nece de-atîta generozitate, au țîșnit sus, pe cer, iar de-atunci acolo stau și nu se mai apropie, simt picurii primei ploi din univers, pe care i-o datorăm vrăjitorului Maran, și nu mă mai rușinez că nu știu să cînt frumos, de cînd am aflat că pustnicul care mergea pe ape cînta cu toată inima lui, cînta mereu, cînta cu foc, cînta înălțător și cînta fals.
Și ce cuvinte alege Brad pentru poveștile lui! Doar cuvinte potrivite, cum atît de frumos și de simplu a zis cîndva Arghezi. Cuvinte care nu doar că merg drept la inima omului, ci își fac loc în ea și-i călătoresc toate cămăruțele, pînă ce-l torc iarăși copil. Copil bucuros, care visează frumos.
Despre autoare
ANA BARTON s-a născut iarna și iubește zăpada. Cînd era mică mesteca țurțuri. Timpul a trecut, iar ea a învățat să iubească marea și nisipul, răsăriturile și asfințiturile, macii, albăstrelele și lanurile de grîu. Ploaia și furtuna. Știe deja de multă vreme că profesorii cei mai inspirați sînt copiii și animalele.
Visează să scrie o carte pentru copii și să înțeleagă mai bine limbajul pisicilor și cățeilor. Cîntecul cel mai frumos, pentru ea, e al privighetorii. Iubește cerneala și stilourile și are mereu degetele albastre sau verzi, pentru că de cîțiva ani a făcut o pasiune pentru cerneala verde.
A publicat romanele Ophanim (Editura TREI), Jurământ de rătăcire și Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri (Editura Național).
Ana Barton: Am citit „Poveștile lumii” dintr-o suflare
Rânduri semnate de Ana Barton, la întâlnirea cu poveștile lumii adunate de Brad Florescu în cel mai nou volum al său, ”Ce a uitat călătorul”.
Cînd eram mică, să fi avut vreo șapte ani, o mătușă de-a mamei, tanti Silvia, a dat într-o zi telefon și-a zis că, atunci cînd vin de la școală, să mă duc la ea, să-mi dea un cățel. Cînd am ajuns acasă, nici n-a terminat mama bine să-mi spună, c-am și luat-o la goană pe scări și dup-aia prin cartier, s-ajung repede la cățel. Dar între timp, la tanti Silvia venise în vizită o prietenă care avea un copil, iar copilul plînsese că vrea cățelul, așa c-a plecat cu el. Cînd mi-a spus asta, am împietrit. N-am scos o vorbă, stăteam în prag și o priveam ca pe-o nălucă. Tanti Silvia, ca să mă-mpace, s-a dus și-a scos din bibliotecă toată colecția „Povești nemuritoare“ și mi-a dăruit-o. Am luat-o, am mulțumit, dar n-am simțit nimic, sufeream prea tare. Totuși, ajunsă acasă, am început să citesc.
Poveștile alea m-au legănat mulți, foarte mulți ani, le-am dăruit și eu demult unui copil. Am păstrat doar cîteva volume, preferatele mele, gîndindu-mă că poate cîndva voi avea și eu un copil. S-a bucurat mult fata mea de ele, dar și de pisicile noastre, găsite pe străzi, iubite și făcute prieteni, cărora de multe ori chiar și-acum, cînd e mare, le spune povești.
Am citit cartea lui Brad Florescu – „Ce a uitat călătorul” – dintr-o suflare, într-o seară lungă, pentru că pur și simplu nu m-am putut abține. La sfîrșit, m-am bucurat și mi-a părut rău. M-am bucurat pentru că m-a făcut să mă retrăiesc atît de intens și m-a durut pentru că am fost hulpavă și n-am lăsat fiecărei povești măcar o zi, dacă nu cumva chiar o săptămînă. Ca atunci cînd mănînci ceva rar, bun și dulce și iei lingurița cea mai mică, atingi doar un pic cu vîrful și savurezi fiecare fărîmiță, ca să dureze mai mult fericirea.
Lui Brad îi îmblă uriașul talent de povestitor prin toate băierile Pămîntului, din Pacific pînă-n Levant, din Africa de Nord pînă-n America de Sud, din Japonia pînă-n… Oltenia. Cu oprire în Irlanda, la fierarul John nebunul, care l-a făcut pe însuși Sfîntul Petru să-și dea ochii peste cap, iar pe șeful Ținutului-unde-nimeni-nu-vrea-s-ajungă să-i propună, după ce l-a adus la disperare, să-și facă propriul lui ținut de dedesubt. Văd Apa cu A mare cum umple cea mai încăpătoare casă din lume și cum Soarele și Luna, ca să nu se-nece de-atîta generozitate, au țîșnit sus, pe cer, iar de-atunci acolo stau și nu se mai apropie, simt picurii primei ploi din univers, pe care i-o datorăm vrăjitorului Maran, și nu mă mai rușinez că nu știu să cînt frumos, de cînd am aflat că pustnicul care mergea pe ape cînta cu toată inima lui, cînta mereu, cînta cu foc, cînta înălțător și cînta fals.
Și ce cuvinte alege Brad pentru poveștile lui! Doar cuvinte potrivite, cum atît de frumos și de simplu a zis cîndva Arghezi. Cuvinte care nu doar că merg drept la inima omului, ci își fac loc în ea și-i călătoresc toate cămăruțele, pînă ce-l torc iarăși copil. Copil bucuros, care visează frumos.
Despre autoare
ANA BARTON s-a născut iarna și iubește zăpada. Cînd era mică mesteca țurțuri. Timpul a trecut, iar ea a învățat să iubească marea și nisipul, răsăriturile și asfințiturile, macii, albăstrelele și lanurile de grîu. Ploaia și furtuna. Știe deja de multă vreme că profesorii cei mai inspirați sînt copiii și animalele.
Visează să scrie o carte pentru copii și să înțeleagă mai bine limbajul pisicilor și cățeilor. Cîntecul cel mai frumos, pentru ea, e al privighetorii. Iubește cerneala și stilourile și are mereu degetele albastre sau verzi, pentru că de cîțiva ani a făcut o pasiune pentru cerneala verde.
A publicat romanele Ophanim (Editura TREI), Jurământ de rătăcire și Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri (Editura Național).