Jocuri de cuvinte și rime trăsnite

Șapte sape late

Galia, eleva conștiincioasă din Crocodilul Ghena și prietenii săi, știe ce e de făcut când te afli în situația de a vorbi în fața unei mulțimi de oameni, așa cum i se întâmplă într-o bună zi sărmanului Ceburașka. Secretul este să te plimbi și să reciți poezii pe care le știi de când erai mic. Nu din cele învățate la școală, ci din cele auzite la copiii mai mari de pe stradă, cu rime absurde și frământături de limbă.

– Știi, îi spuse Galia lui Ceburașka, eu și Ghena am hotărât ca tu să spui un cuvânt de întâmpinare la inaugurarea casei.
– Dar mă tem că n-o să-mi iasă, răspunse Ceburașka. N-am vorbit niciodată în public!
– Nu-i nimic, o să-ți iasă, îl liniști Galia. Trebuie numai să te antrenezi puțin. Eu o să-ți spun acum o mică poezie, iar tu plimbă-te și repet-o tot timpul. Dac-ai s-o spui fără greșeală înseamnă că poți să ții orice fel de discurs.
Și-i recită o frământătură de limbă, pe care o ținea minte din copilărie:

O sapă lată, două sape late,
Șapte sape late,
Și-alte șapte sape late,
Să le duci pe toate-n spate.

Cum să vorbești când ești răpit de un animal greșit

Aligru, viteazul în piele de tigru, începe să vorbească în dodii după ce este prins de Animalul Greșit și silit să inventeze anecdote:

E-adevărat, Aligru, în lipsă de fantezie,
mai spunea câte una mai belalie,
ca de pildă, vorba fără duh rostită ieri:
„Șarpele boa, când mănâncă un bou, e-n al boulea cer.”

Ninigra, puiuța de tigru și prietena lui Aligru, vorbește într-o tigrească foarte specială (și adorabilă, dacă-mi permiteți acest termen valid în cazul pisicilor, dar invalid în orice alt context firesc). Zice mersigru în loc de mersi, zice presimțigrea cea neagră și extraordinagră făptugră. (Se înțelege, tigreasca e un soi de limbă cu coadă de tigru. Sau un obicei peltic, pe măsura unui tigru mic.)

Dar Ninigra este răpită într-o bună zi de Împărăteasa Miorlana și supusă reeducării. Nou-limbajul pisicesc de la cursurile de de-tigrificare are ceva candid și barbar-nelămurit:

Uneori, rimele fără noimă apar de niciunde, ca și cum s-ar juca singure. Și te întrebi, pe bună dreptate, dacă nu cumva ai intrat în cartierul cimiliturilor detectivistice:

Se zice că atunci când plouă,
din șapte boabe se fac nouă.
Se zice că atunci când ninge,
ursoaica labele își linge.
Se zice că, pe timp de moină,
și vrăbiile joacă oină.
Se zice că, pe timp de soare,
nu e nici ploaie, nici ninsoare.
… Vă rog să mă iertați, căci toate-acestea
n-au legătură cu povestea.

Atenție, situații extreme de îndrăgostire

Într-o bună zi, domnișoara Tarabă se îndrăgostește de domnul Tărăboi. Situație extremă, căci domnișoara Roabă este și ea implicată amoros. Se apelează clandestin la servicii exotice oferite de Baba Cloanța Tărăboanța:

O Tarabă
de treabă
pusese ochii
pe-un Tărăboi
chipeş, glumeţ şi vioi.

Este că nu v-ați fi gândit până acum la perechea Tarabă-Tărăboi? Dar la… domnul Val și doamna Vale? Sau domnul Prag și doamna Praga? Și mai avem mult de joacă în felul ăsta, pentru că Marina Debattista a pus să se îndrăgostească o sumedenie de perechi, care de care mai trăsnite:

Domnul Val şi Doamna Vale
Domnul Cal şi Doamna Cale
Domnul Măr şi Doamna Mare
Domnul Cub şi Doamna Cuba
Domnul Tub şi Doamna Tuba
Domnul Prag şi Doamna Praga
Domnul Neg şi Doamna Neaga
Domnul Bou şi Doamna Boa
Domnul Hăis şi Doamna Cea
Domnul Hai şi Doamna Hui
Domnul Scârţ şi Doamna Scârţa

N-au intrat în poezie, dar așteaptă mucalite să fie folosite: domnul Gard și doamna Garda, domnul Lup și doamna Lupa, domnul Mandarin și doamna Mandarina…

Dacă mai aveți chef de joacă și s-au terminat cărțile care să vă inspire, scrieți o reclamație în versuri și lăsați-o la cutia poștală din lumea virtuală. Înapoiem hohotele de râs fără să ne punem pe plâns.

Articol de Ileana Achim