Apasă Enter pentru a căutaToate rezultatele:Nu am găsit niciun produs.
Isaac B. Singer: De ce scriu pentru copii
Isaac B. Singer a fost laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1978. Acesta este discursul pe care l-a ținut la banchetul în onoarea laureaților. Sunt adesea întrebat: „De ce scrii într-o limbă care este pe moarte?” Și vreau să vă explic în câteva cuvinte. În primul rând, îmi place să scriu povești cu …
Isaac B. Singer a fost laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1978. Acesta este discursul pe care l-a ținut la banchetul în onoarea laureaților.
Sunt adesea întrebat: „De ce scrii într-o limbă care este pe moarte?” Și vreau să vă explic în câteva cuvinte.
În primul rând, îmi place să scriu povești cu fantome și nimic nu se potrivește mai bine cu fantomele decât o limbă care este pe moarte. Cu cât limba este mai moartă, cu atât fantomele sunt mai vii. Fantomelor le place la nebunie idiș și, din câte știu, toate vorbesc în idiș.
În al doilea rând, nu cred doar în fantome, ci și în înviere. Sunt sigur că, într-o bună zi, milioane de vorbitori de idiș se vor ridica din morminte și prima întrebare pe care o vor pune va fi: „Aveți ceva de citit în idiș?” Pentru ei, idiș nu va fi o limbă moartă.
În al treilea rând, timp de două mii de ani, ebraica a fost considerată o limbă moartă. Brusc, a devenit neverosimil de vie. Ce s-a întâmplat cu ebraica s-ar putea întâmpla într-o bună zi și cu idiș (deși n-am nici cea mai mică idee cum s-a petrecut această minune).
Există și un al patrulea motiv, minor, pentru care nu părăsesc limba idiș: se poate să fie o limbă pe moarte, dar este singura limbă pe care o știu bine. Idiș este limba mea maternă și nimic din ce este matern nu moare cu adevărat.
Doamnelor și domnilor, există cinci sute de motive pentru care am început să scriu pentru copii, dar ca să nu pierdem vremea, voi menționa aici zece dintre ele.
1. Copiii citesc cărți, nu recenzii. Nu dau doi bani pe critici.
2. Copiii nu citesc pentru a-și descoperi identitatea.
3. Nu citesc pentru a se elibera de vină, pentru a-și potoli setea de rebeliune sau pentru a scăpa de alienare.
4. Nu au ce face cu psihologia.
5. Detestă sociologia.
6. Nu încearcă să-l înțeleagă pe Kafka sau Finnegans Wake.
7. Continuă să creadă în Dumnezeu, familie, îngeri, demoni, vrăjitoare, spiriduși, logică, claritate, punctuație și alte chestii învechite.
8. Le plac poveștile interesante, nu comentariile, ghidurile sau notele de subsol.
9. Dacă o carte este plicticoasă, cască sincer, fără rușine sau teama de autoritate.
10. Nu se așteaptă de la scriitorul lor preferat să salveze umanitatea. Așa mici cum sunt, știu că acest lucru nu stă în puterea scriitorului. Doar adulții au astfel de iluzii copilărești.
Isaac B. Singer: De ce scriu pentru copii
Isaac B. Singer a fost laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1978. Acesta este discursul pe care l-a ținut la banchetul în onoarea laureaților. Sunt adesea întrebat: „De ce scrii într-o limbă care este pe moarte?” Și vreau să vă explic în câteva cuvinte. În primul rând, îmi place să scriu povești cu …
Isaac B. Singer a fost laureat al premiului Nobel pentru literatură în anul 1978. Acesta este discursul pe care l-a ținut la banchetul în onoarea laureaților.
Sunt adesea întrebat: „De ce scrii într-o limbă care este pe moarte?” Și vreau să vă explic în câteva cuvinte.
În primul rând, îmi place să scriu povești cu fantome și nimic nu se potrivește mai bine cu fantomele decât o limbă care este pe moarte. Cu cât limba este mai moartă, cu atât fantomele sunt mai vii. Fantomelor le place la nebunie idiș și, din câte știu, toate vorbesc în idiș.
În al doilea rând, nu cred doar în fantome, ci și în înviere. Sunt sigur că, într-o bună zi, milioane de vorbitori de idiș se vor ridica din morminte și prima întrebare pe care o vor pune va fi: „Aveți ceva de citit în idiș?” Pentru ei, idiș nu va fi o limbă moartă.
În al treilea rând, timp de două mii de ani, ebraica a fost considerată o limbă moartă. Brusc, a devenit neverosimil de vie. Ce s-a întâmplat cu ebraica s-ar putea întâmpla într-o bună zi și cu idiș (deși n-am nici cea mai mică idee cum s-a petrecut această minune).
Există și un al patrulea motiv, minor, pentru care nu părăsesc limba idiș: se poate să fie o limbă pe moarte, dar este singura limbă pe care o știu bine. Idiș este limba mea maternă și nimic din ce este matern nu moare cu adevărat.
Doamnelor și domnilor, există cinci sute de motive pentru care am început să scriu pentru copii, dar ca să nu pierdem vremea, voi menționa aici zece dintre ele.
1. Copiii citesc cărți, nu recenzii. Nu dau doi bani pe critici.
2. Copiii nu citesc pentru a-și descoperi identitatea.
3. Nu citesc pentru a se elibera de vină, pentru a-și potoli setea de rebeliune sau pentru a scăpa de alienare.
4. Nu au ce face cu psihologia.
5. Detestă sociologia.
6. Nu încearcă să-l înțeleagă pe Kafka sau Finnegans Wake.
7. Continuă să creadă în Dumnezeu, familie, îngeri, demoni, vrăjitoare, spiriduși, logică, claritate, punctuație și alte chestii învechite.
8. Le plac poveștile interesante, nu comentariile, ghidurile sau notele de subsol.
9. Dacă o carte este plicticoasă, cască sincer, fără rușine sau teama de autoritate.
10. Nu se așteaptă de la scriitorul lor preferat să salveze umanitatea. Așa mici cum sunt, știu că acest lucru nu stă în puterea scriitorului. Doar adulții au astfel de iluzii copilărești.
Traducere de Ileana Achim