Cum iubesc copiii cărțile?

Orice carte e un univers din chihlimbar.

Cărțile pentru copii au fost, în multe epoci, dar cu precădere în cea pe care o traversăm acum, cărți-obiect. Sunt pe lumea asta povestitori, editori, ilustratori, graficieni a căror dragoste pentru copii și pentru povești are darul de a transforma o carte în carte-comoară. De a o clasiciza, am spune, poate. O asemenea carte traversează cu grație epocile fără să sufere, fără să piardă ceva pe drum, fără să i se desfacă vreo cusătură. De asemenea cărți suntem în perpetuă căutare aici, la Frontiera. Cărți care se recitesc, care salvează în chihlimbarul lor, nealterate de trecerea timpului, înțelepciunea și frumusețea lumii.

Am încercat să așezăm în lumină, cu mai multă consecvență în ultima vreme, poveștile cu tâlc ale lumii. E mai mult decât un gest de recuperare, e un fel de manifest al nostru de cititori. Suntem și noi cititori și recititori de asemenea povești. Ne lasă pe gânduri, ne stârnesc râsul, ne oglindim în materia lor lipsită de judecată și deprejudecată. Iubim aceste povești întocmai cum le iubesc și copiii: ca pe niște vechi prieteni.

Câte lumi sunt într-o carte?

Când cineva citește o carte, peste lume se așază ordinea, așa spunea o poetă al cărei nume îmi scapă. De câte ori stau de vorbă cu copiii (și mi se întâmplă adesea), ne întrebăm ce e cu cititul: e o risipă nobilă de timp, un nisip de aur pe care-l lăsăm să ni se scurgă printre degete, în vreme ce mintea și sufletul se umplu de povești? Sau e timp câștigat, montat în chihlimbar, ca o bijuterie? Sau poate e o expansiune a timpului, un fel de a trăi o mie și una de vieți întruna singură?

Când așez cele mai iubite cărți într-o vitrină imaginară, îmi dau seama că fiecare în parte are strălucirea ei, dar și că le stă bine împreună, rimează, se asortează ca niște pasteluri sau ca piesele unei colecții de miniaturi.

Sunt poveștile capsule de chihlimbar?

Marea întrebare, seria Poveștile lumii, Camera minunilor, Ghiduș cel curajos sau Secretul lui Raul Taburin sunt doar câteva dintre cărțile noastre care esențializează în chip prietenos și plin de umor adevăruri mai mari sau mai mici; sunt comori pe care le descoperim (sau ne sunt descoperite) la vârste mici, dar care pot fi redescoperite la orice vârstă, cu aceeași bucurie.

Mi s-a întâmplat adesea să stau în fața unei biblioteci ca în fața unui sertar plin de răspunsuri: cărțile și poveștile pe care le publicăm sunt chiar mai mult decât răspunsuri potrivite, de multe ori sunt întrebări înțelept formulate. Care poartă înăuntrul lor toate răspunsurile posibile, asemenea unui chihlimbar nobil.

MARIA TANASESCU
coordonator editorial Frontiera