Apasă Enter pentru a căutaToate rezultatele:Nu am găsit niciun produs.
Cinci lecții despre culoare (a V-a și ultima) / Anna Castagnoli
Acest articol este ultimul din seria de cinci articole despre culoare scrise de ilustratoarea Francesca Chessa. Mulțumim Annei Castagnoli, editorul blogului Le Figure dei Libri, care ne-a acordat permisiunea de a prelua această serie de postări. Și iată-ne ajunși la ultimele două contraste de culoare: CONTRASTUL SIMULTAN și CONTRASTUL CALITATIV. După cum am explicat în postările precedente (mai …
Acest articol este ultimul din seria de cinci articole despre culoare scrise de ilustratoarea Francesca Chessa. Mulțumim Annei Castagnoli, editorul blogului Le Figure dei Libri, care ne-a acordat permisiunea de a prelua această serie de postări.
Și iată-ne ajunși la ultimele două contraste de culoare: CONTRASTUL SIMULTAN și CONTRASTUL CALITATIV.
După cum am explicat în postările precedente (mai pe larg în lecția a doua, care s-a ocupat de contrastul dintre culorile complementare), atunci când ochiul observă o culoare, dar complementara ei nu este prezentă, o va căuta pentru a recrea armonia cromatica. Vă reamintesc că două culori complementare amestecate își anulează caracterul cromatic, dând împreună gri, culoarea „odihnei” și a echilibrului ochiului. Observați figura de mai jos:
Fixând cu atenție, timp de aproximativ un minut, punctul negru din centrul siluetei verzi și mutându-ne apoi privirea pe punctul din centrul suprafeței albe de mai jos, după câteva momente ar trebui să vedeți apărând, pe fundalul alb, o siluetă având culoarea complementară siluetei verzi.
Ceea ce veți vedea e imaginea care rămâne întipărită pe retină după ce am încetat să mai privim. Evident, nu vă așteptați să vedeți o siluetă de un roșu saturat, dar cu siguranță veți reuși să distingeți o siluetă roz. Aceasta e dovada că ochiul vostru caută echilibrul. Lia Luzzatto și Renata Pompas, într-o carte extrem de interesantă, intitulată „Limbajul culorii”, dau ca exemplu un alt exercițiu: introducând într-un pătrat colorat cu latura de 5 cm un pătrățel gri-mediu cu latura de 12 mm, acesta va căpăta o nuanță a culorii complementare.
Dacă observăm un pătrat galben (printr-un cilindru de hârtie care protejează imaginea de incidența luminii), griul din centru va părea că tinde spre violet; într-un pătrat portocaliu, același pătrățel gri va apărea albastru, într-un pătrat roșu se va colora în verde, iar într-un pătrat verde va părea roșu. Tot la fel, într-un pătrat albastru griul central se va vedea portocaliu, iar în violet se va vedea galben.
Iată aici schema generală pentru exercițiu (în mijloc este pătrățelul gri, iar pătratul mare are culoarea pe care dorim s-o experimentăm):
Dacă sunteți curioși, încercați și voi!
Efectul simultan nu se produce doar între o culoare și gri, ci și între două culori care nu sunt perfect complementare între ele. De exemplu, un galben și un violet-roșu:
Fiecare dintre cele două culori va tinde să o facă pe cealaltă să fie percepută ca fiind complementara ei, producând astfel o vibrație intensă între cele două culori.
Divizionismul și pointilismul au folosit contrastul simultan, accentuându-i particularitățile. Așa au pictat, de exemplu, Georgers-Pierre Seurat
Să trecem acum la ultimul contrast: CONTRASTUL CALITATIV.
Așa cum specifică Itten în manualul său, „prin calitate cromatică se înțelege gradul de puritate sau de saturație al culorilor”. Așadar, contrastul calitativ se creează juxtapunând culori intense și luminoase cu unele șterse și întunecate. Culorile saturate, după cum am văzut deja în lecția a treia, când am analizat cele trei variabile ale unei culori, pot să pară opace și stinse dacă le amestecăm cu alb, negru, gri și cu complementara lor.
Dacă amestecăm cu alb o culoare, o putem face mai rece:
O putem stinge dacă o amestecăm cu negru:
Amestecată cu gri, culoarea noastră devine opacă:
În fine, dacă o „tăiem” cu complementara, vom obține griuri cu nuanțe interesante:
Să nu uităm, totuși, că și contrastul dintre șters și luminos este, ca întotdeauna, relativ. Aceeași culoare poate părea luminoasă alături de o culoare ștearsă și invers, ștearsă lângă una luminoasă.
Acest contrast, așa cum este exemplificat de Itten, poate fi admirat în picturile de mai jos:
Nou-născutul de George de la Tour:
George de la Tour
Pianul de Henry Matisse:
Henry Matisse
Farmecul peștilor de Paul Klee:
Paul Klee
Vreau să închei această lecție cu următorul fragment din Veda, pe care Itten îl citează în introducerea manualului său:
„Ceea ce înveți din cărți sau de la maeștri e un vehicul. (…) Un vehicul care însă te ajută să parcurgi drumuri deja bătute de alții. Cine ajunge la capătul acestor drumuri trebuie să le abandoneze și să meargă mai departe pe jos.”
Sper că toată această călătorie în lumea culorilor v-a trezit curiozitatea. Desigur, este doar o introducere, dar puteți aprofunda subiectul consultând diverse cărți (bibliografia recomandată de autoare se găsește în articolul original: http://www.lefiguredeilibri.com/2011/11/14/i-segreti-del-colore-quinta-e-ultima-lezione-con-francesca-chessa/).
Dar numai prin încercări, greșeli și alte încercări veți ajunge să vă familiarizați cu contrastele de culoare și secretele lor. Spor la treabă!
Cinci lecții despre culoare (a V-a și ultima) / Anna Castagnoli
Acest articol este ultimul din seria de cinci articole despre culoare scrise de ilustratoarea Francesca Chessa. Mulțumim Annei Castagnoli, editorul blogului Le Figure dei Libri, care ne-a acordat permisiunea de a prelua această serie de postări. Și iată-ne ajunși la ultimele două contraste de culoare: CONTRASTUL SIMULTAN și CONTRASTUL CALITATIV. După cum am explicat în postările precedente (mai …
Și iată-ne ajunși la ultimele două contraste de culoare: CONTRASTUL SIMULTAN și CONTRASTUL CALITATIV.
După cum am explicat în postările precedente (mai pe larg în lecția a doua, care s-a ocupat de contrastul dintre culorile complementare), atunci când ochiul observă o culoare, dar complementara ei nu este prezentă, o va căuta pentru a recrea armonia cromatica. Vă reamintesc că două culori complementare amestecate își anulează caracterul cromatic, dând împreună gri, culoarea „odihnei” și a echilibrului ochiului. Observați figura de mai jos:
Fixând cu atenție, timp de aproximativ un minut, punctul negru din centrul siluetei verzi și mutându-ne apoi privirea pe punctul din centrul suprafeței albe de mai jos, după câteva momente ar trebui să vedeți apărând, pe fundalul alb, o siluetă având culoarea complementară siluetei verzi.
Ceea ce veți vedea e imaginea care rămâne întipărită pe retină după ce am încetat să mai privim. Evident, nu vă așteptați să vedeți o siluetă de un roșu saturat, dar cu siguranță veți reuși să distingeți o siluetă roz. Aceasta e dovada că ochiul vostru caută echilibrul. Lia Luzzatto și Renata Pompas, într-o carte extrem de interesantă, intitulată „Limbajul culorii”, dau ca exemplu un alt exercițiu: introducând într-un pătrat colorat cu latura de 5 cm un pătrățel gri-mediu cu latura de 12 mm, acesta va căpăta o nuanță a culorii complementare.
Dacă observăm un pătrat galben (printr-un cilindru de hârtie care protejează imaginea de incidența luminii), griul din centru va părea că tinde spre violet; într-un pătrat portocaliu, același pătrățel gri va apărea albastru, într-un pătrat roșu se va colora în verde, iar într-un pătrat verde va părea roșu. Tot la fel, într-un pătrat albastru griul central se va vedea portocaliu, iar în violet se va vedea galben.
Iată aici schema generală pentru exercițiu (în mijloc este pătrățelul gri, iar pătratul mare are culoarea pe care dorim s-o experimentăm):
Dacă sunteți curioși, încercați și voi!
Efectul simultan nu se produce doar între o culoare și gri, ci și între două culori care nu sunt perfect complementare între ele. De exemplu, un galben și un violet-roșu:
Fiecare dintre cele două culori va tinde să o facă pe cealaltă să fie percepută ca fiind complementara ei, producând astfel o vibrație intensă între cele două culori.
Divizionismul și pointilismul au folosit contrastul simultan, accentuându-i particularitățile. Așa au pictat, de exemplu, Georgers-Pierre Seurat
La Grande Jatte, Georgers-Pierre Seurat
Paul Signac
sau italianul Giovanni Segantini.
Să trecem acum la ultimul contrast: CONTRASTUL CALITATIV.
Așa cum specifică Itten în manualul său, „prin calitate cromatică se înțelege gradul de puritate sau de saturație al culorilor”. Așadar, contrastul calitativ se creează juxtapunând culori intense și luminoase cu unele șterse și întunecate. Culorile saturate, după cum am văzut deja în lecția a treia, când am analizat cele trei variabile ale unei culori, pot să pară opace și stinse dacă le amestecăm cu alb, negru, gri și cu complementara lor.
Dacă amestecăm cu alb o culoare, o putem face mai rece:
O putem stinge dacă o amestecăm cu negru:
Amestecată cu gri, culoarea noastră devine opacă:
În fine, dacă o „tăiem” cu complementara, vom obține griuri cu nuanțe interesante:
Să nu uităm, totuși, că și contrastul dintre șters și luminos este, ca întotdeauna, relativ. Aceeași culoare poate părea luminoasă alături de o culoare ștearsă și invers, ștearsă lângă una luminoasă.
Acest contrast, așa cum este exemplificat de Itten, poate fi admirat în picturile de mai jos:
Nou-născutul de George de la Tour:
George de la Tour
Pianul de Henry Matisse:
Henry Matisse
Farmecul peștilor de Paul Klee:
Paul Klee
Vreau să închei această lecție cu următorul fragment din Veda, pe care Itten îl citează în introducerea manualului său:
Sper că toată această călătorie în lumea culorilor v-a trezit curiozitatea. Desigur, este doar o introducere, dar puteți aprofunda subiectul consultând diverse cărți (bibliografia recomandată de autoare se găsește în articolul original: http://www.lefiguredeilibri.com/2011/11/14/i-segreti-del-colore-quinta-e-ultima-lezione-con-francesca-chessa/).
Dar numai prin încercări, greșeli și alte încercări veți ajunge să vă familiarizați cu contrastele de culoare și secretele lor. Spor la treabă!
Traducere de Irina Dumitriu
Citește prima lecție
Citește a doua lecție
Citește a treia lecție
Citește a patra lecție