Brad Florescu, autorul a două cărți de povești pentru copii, face o listă scurtă a cărților preferate de Ilie, băiețelul lui de doi ani și jumătate.
Tocmai am terminat de numărat cărțile din mica bibliotecă a lui Ilie. Sunt 250: câte o sută pentru fiecare an din viața lui. Nu știu dacă sunt multe sau puține. Ce știu e că le-am citit împreună pe toate cel puțin o dată, iar pe unele de foarte, foarte multe ori.
Pentru părinți, e o mare provocare să cumpere cărțile potrivite pentru copiii lor
Nu există o rețetă universală. Autorii care se vând mai bine o fac fie pentru că sunt generos promovați, fie pentru că au trecut testul timpului (ca Ion Creangă, frații Grim sau H. C. Andersen). Orice excurs dincolo de frontierele lecturilor recomandate este o aventură riscantă. Nu atât pentru că am cumpăra cărți „greșite” copiilor noștri, ci pentru că, dacă tot dăm banii (deloc puțini) pe o carte, ar fi păcat să putrezească neatinsă pe raft, ca loc de joacă pentru puii de păianjen.
Fără a avea vreo clipă pretenția că ofer o rețetă universală – așa cum recunoșteam mai mai sus, nu există așa ceva – am să vă împărtășesc în cele ce urmează o listă de titluri care „funcționează” foarte bine pentru băiețelul meu de doi ani și jumătate.
Două enciclopedii în care Ilie se ascunde, pur și simplu. Nu doar pentru că sunt literalmente gigantice, ci pentru că densitatea informației și modul luxuriant în care sunt ilustrate cărțile te fac să nu vrei să mai ieși din ele. La asta aș adăuga excepționala calitate a hârtiei și a tiparului. Două cărți pe care le merită orice copil cuminte.
2. Povestiri pentru copii, Arhimandrit Ilie Cleopa, Editura Mânăstirea Sihăstria
Sunt primele povești la care Ilie a adormit cu capul pe umărul meu. Atât de frumos, de dulce, de curgător povestește părintele Cleopa, încât nu de puține ori, în timpul lecturii, m-am contaminat cu un ușor accent moldovenesc. În cele 11 volume, părintele trece prin viețile sfinților, prin virtuțile creștine de căpătâi, prin știință și astronomie. Ținuta tipografică este modestă, dar cărțile suplinesc prin bogăția și diversitatea conținutului educativ, precum și printr-o limbă română bogată și caldă.
3. Hărţi, Aleksandra Mizielinska, Daniel Mizielinski, Editura Humanitas
Soții Mizielinski au făcut carieră (și, sper, ceva avere) din conceptul Hărți, editat în mai multe limbi și versiuni. Ediția Humanitas, în limba română, e o carte obligatorie pentru „antrenarea” copilului întru cunoașterea lumii. Fiecare țară din volum e prezentată într-o manieră grafică superbă, cu informații despre cultură, agricultură, floră, faună, artă culinară, atracții turistice. Mulțumită acestei cărți, Ilie a pronunțat pentru prima oară cuvântul Atlas. Și de atunci l-a repetat de sute de ori, prilejuind de fiecare dată o nouă răsfoire a acestei cărți minunate.
Unii copii cred că roșiile cresc în supermarket, iar laptele cu cacao vine de la vacile maro. Acei copii în mod sigur n-au citit cele două mini-enciclopedii ale Gerdei Muller. Bogate în conținut, structurate inteligent și ilustrate corect, fără artisticării derutante, cărțile inspiră copiii să respecte pământul și să învețe să-l cultive. Din cauza Gerdei Muller, Ilie s-a apucat de grădinărit încă înainte de a învăța să meargă. Iar acum mănâncă ridichi, ceapă verde, salată și roșii din propria grădinuță. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
5. Cartea cu Apolodor, Gellu Naum, Editura Arthur
Mulțumită genialului Gellu Naum și clasicului său Apolodor, am descoperit o treabă: dacă-i citești copilului poezie, el va reține mai ușor cuvintele și le va rosti cu mai mare încredere. După a nu știu câta lectură integrală a cărții, Ilie a început să ciripească rimele. Mai întâi discret, ca pentru sine, apoi în gura mare: Moșilor, răcitor, Labrador, Apolodor…În acest moment, la cinci luni de apolodoreală, băiatul știe aproape toate rimele din carte. Eu nu le știu (marele dezavantaj al alfabetizării e că nu trebuie să ții minte tot).
6. Hoinar prin anotimpuri, Rotraut Susanne Berner, Editura Casa
Sunt patru cărți format mare, care spun povești exclusiv prin ilustrațiile bogate și simpatice. E nevoie de multă fantezie, dar și de multă răbdare, pentru a-l călăuzi pe copil prin labirintul de personaje și de întâmplări mai mici sau mai mari. Dar pentru cei mici tocmai luxurianța aceasta cotlonită e fascinantă. Am folosit cărțile pentru a-i dezvolta lui Ilie atenția, spiritul de observație, și pentru a-l învăța câteva prime cuvinte. Am renunțat la ele când a împlinit doi ani și nu mai știam ce să mai inventez pe marginea ilustrațiilor.
Una dintre cele mai ingenioase cărți pe care le-am citit vreodată (incluzând aici și cărțile așa-zis pentru oameni mari). Simplă, instructivă, angajantă, simpatică, inepuizabilă. Timp de vreo șase luni, nu am putut începe nicio sesiune de citit fără cartea lui Remy Charlip. Și de fiecare dată am citit-o altfel.
8. Seria Pettson și Findus, Sven Nordqvist, Editura Pandora M.
La prima întâlnire cu seria Pettson și Findus, am avut oarece rezerve față de personajul principal, Findus, un motănel cam obraznic și cam neastâmpărat pentru a le fi dat exemplu copiilor. Dar, în cele din urmă, cărțile s-au dovedit mai mult instructive decât distructive, pentru că Findus a învățat multe de la stăpânul său, Pettson, un pensionar blajin și priceput la toate, de la tâmplărie la pescuit. Iar Ilie a învățat ce să ia de la Findus și ce să nu.
9. Tractorasul Titi, Michael Engler, Rene Amthor, Univers Enciclopedic Junior, Marea carte a camioanelor (Usborne), Marea carte a mașinilor (Usborne)
Nu de puține ori, Ilie mi-a dat impresia că băieții se nasc cu o predispoziție naturală pentru mașinării. Saluta macaralele și buldozerele pe stradă. Așa o fascinație arăta pentru tot ce duduie, încât la vârsta de nouă luni a trebuit să-l urc pentru prima oară pe un tractoraș, că nu mă mai înțelegeam cu el. De aici și gestul firesc de a-i oferi literatură de specialitate. Nu știu câți dintre dumneavoastră fac distincția dintre o sonetă și un țevar sau dintre un utilaj de prășit și unul de fertilizare, dar vă garantez că un copil le poate recunoaște (și chiar numi) la vârsta de doi ani.
10. Fridolin, Franz Caspar, Editura Paralela 45
Specialiștii spun că fiecare copil are câteva cărți „refugiu”, la care se întorc ori de câte ori vor siguranță și predictibilitate. Pentru mine, această carte-refugiu a fost Fridolin a lui Franz Caspar, povestea unui cățel care înfruntă peripeții extraordinare în căutarea unei zgărzi pierdute. Am citit-o de mai bine de o sută de ori fiind copil și iată că fac același lucru acum pentru Ilie, care a îndrăgit de la prima lectură textul dens, dar limpede, al lui Caspar și ilustrațiile simple, dar memorabile, ale lui Schaad. De când i-am cumpărat Fridolin, nu există sesiune de lectură fără măcar un capitol din mini-epopeea curajosului șoricar.
11. Împărăția lui Ciuboțel, Spiridon Vangheli, Editura Doxologia
Scrisă și ilustrată cu o ghidușie pe care doar în spațiul românesc de peste Prut o mai putem găsi, cartea lui Spiridon Vangheli a fost editată în 38 de limbi, de mă și mir cum au reușit traducătorii să transpună acest ethos năzdrăvan moldovenesc în japoneză, maghiară sau chineză. Dacă v-a fost dor de un Ion Creangă altoit cu Petre Ispirescu și cu Selma Lagerlof, Spiridon Vangheli e omul cu care trebuie să vorbiți.
12. Poieniţa copilăriei, Ada Bujor și Vadim Rusu, Editura Epigraf
E o mini-enciclopedie a cântecelor, poeziilor, ghicitorilor, fabulelor și poveștilor copilăriei, așa cum le-am învățat și noi, și părinții noștri. Machetarea e cam haotică, ilustrația cam eclectică, dar e atâta „marfă” în cele 108 pagini ale cărții, încât se iartă orice. Mulțumită acestei cărți, Ilie a învățat prima poezie (ala-bala-portocala) și primul cântecel (Iepuraș drăgălaș), și de atunci nu se mai oprește din învățat.
BONUS
Poate unii dintre dumneavoastră știu că am publicat și eu două cărți pentru copii, anume Ce a făcut marchizul când a aflat (2021) și Ce a uitat călătorul (2022), ambele în seria Poveștile Lumii, ambele scrise în primul rând pentru copilul meu, care le numește generic „că(r)ți tata”. Deși are câteva povești favorite – Când a venit Daivau, Maimuța poftește o iahnie sau Pelerinajul șoriceilor, de pildă – cele două „că(r)ți tata” nu se află pe lista scurtă a lui Ilie. Poate când mai crește.
Fondator al blogului Tedoo.ro, unul dintre primele portaluri românești de călătorii, Brad Florescu este un călător povestitor. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării în 1997. A lucrat în radio, televiziune și publicitate din perioada liceului și până în 2009, când s-a mutat în Regatul Thailandei pentru a se dedica adevăratei sale pasiuni: călătoriile. A călătorit intensiv și a publicat reportaje din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, din Columbia până în insulele Pacificului și din Zanzibar până în China sub-himalayană.
Bibliotecuța lui Ilie: ce citește copilul unui scriitor pentru copii
Articol semnat de Brad Florescu, autorul seriei „Poveștile lumii”.
Brad Florescu, autorul a două cărți de povești pentru copii, face o listă scurtă a cărților preferate de Ilie, băiețelul lui de doi ani și jumătate.
Tocmai am terminat de numărat cărțile din mica bibliotecă a lui Ilie. Sunt 250: câte o sută pentru fiecare an din viața lui. Nu știu dacă sunt multe sau puține. Ce știu e că le-am citit împreună pe toate cel puțin o dată, iar pe unele de foarte, foarte multe ori.
Pentru părinți, e o mare provocare să cumpere cărțile potrivite pentru copiii lor
Nu există o rețetă universală. Autorii care se vând mai bine o fac fie pentru că sunt generos promovați, fie pentru că au trecut testul timpului (ca Ion Creangă, frații Grim sau H. C. Andersen). Orice excurs dincolo de frontierele lecturilor recomandate este o aventură riscantă. Nu atât pentru că am cumpăra cărți „greșite” copiilor noștri, ci pentru că, dacă tot dăm banii (deloc puțini) pe o carte, ar fi păcat să putrezească neatinsă pe raft, ca loc de joacă pentru puii de păianjen.
Fără a avea vreo clipă pretenția că ofer o rețetă universală – așa cum recunoșteam mai mai sus, nu există așa ceva – am să vă împărtășesc în cele ce urmează o listă de titluri care „funcționează” foarte bine pentru băiețelul meu de doi ani și jumătate.
Pachet Enciclopedii
190,00 lei155,00 lei1. Albinele, Arborii, Piotr Socha, Editura Frontiera
Două enciclopedii în care Ilie se ascunde, pur și simplu. Nu doar pentru că sunt literalmente gigantice, ci pentru că densitatea informației și modul luxuriant în care sunt ilustrate cărțile te fac să nu vrei să mai ieși din ele. La asta aș adăuga excepționala calitate a hârtiei și a tiparului. Două cărți pe care le merită orice copil cuminte.
2. Povestiri pentru copii, Arhimandrit Ilie Cleopa, Editura Mânăstirea Sihăstria
Sunt primele povești la care Ilie a adormit cu capul pe umărul meu. Atât de frumos, de dulce, de curgător povestește părintele Cleopa, încât nu de puține ori, în timpul lecturii, m-am contaminat cu un ușor accent moldovenesc. În cele 11 volume, părintele trece prin viețile sfinților, prin virtuțile creștine de căpătâi, prin știință și astronomie. Ținuta tipografică este modestă, dar cărțile suplinesc prin bogăția și diversitatea conținutului educativ, precum și printr-o limbă română bogată și caldă.
3. Hărţi, Aleksandra Mizielinska, Daniel Mizielinski, Editura Humanitas
Soții Mizielinski au făcut carieră (și, sper, ceva avere) din conceptul Hărți, editat în mai multe limbi și versiuni. Ediția Humanitas, în limba română, e o carte obligatorie pentru „antrenarea” copilului întru cunoașterea lumii. Fiecare țară din volum e prezentată într-o manieră grafică superbă, cu informații despre cultură, agricultură, floră, faună, artă culinară, atracții turistice. Mulțumită acestei cărți, Ilie a pronunțat pentru prima oară cuvântul Atlas. Și de atunci l-a repetat de sute de ori, prilejuind de fiecare dată o nouă răsfoire a acestei cărți minunate.
Pachet Gerda Muller
109,00 lei87,00 lei4. Sărbătoarea fructelor și Cum crește grădina mea, Gerda Muller, Editura Frontiera
Unii copii cred că roșiile cresc în supermarket, iar laptele cu cacao vine de la vacile maro. Acei copii în mod sigur n-au citit cele două mini-enciclopedii ale Gerdei Muller. Bogate în conținut, structurate inteligent și ilustrate corect, fără artisticării derutante, cărțile inspiră copiii să respecte pământul și să învețe să-l cultive. Din cauza Gerdei Muller, Ilie s-a apucat de grădinărit încă înainte de a învăța să meargă. Iar acum mănâncă ridichi, ceapă verde, salată și roșii din propria grădinuță. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
5. Cartea cu Apolodor, Gellu Naum, Editura Arthur
Mulțumită genialului Gellu Naum și clasicului său Apolodor, am descoperit o treabă: dacă-i citești copilului poezie, el va reține mai ușor cuvintele și le va rosti cu mai mare încredere. După a nu știu câta lectură integrală a cărții, Ilie a început să ciripească rimele. Mai întâi discret, ca pentru sine, apoi în gura mare: Moșilor, răcitor, Labrador, Apolodor…În acest moment, la cinci luni de apolodoreală, băiatul știe aproape toate rimele din carte. Eu nu le știu (marele dezavantaj al alfabetizării e că nu trebuie să ții minte tot).
6. Hoinar prin anotimpuri, Rotraut Susanne Berner, Editura Casa
Sunt patru cărți format mare, care spun povești exclusiv prin ilustrațiile bogate și simpatice. E nevoie de multă fantezie, dar și de multă răbdare, pentru a-l călăuzi pe copil prin labirintul de personaje și de întâmplări mai mici sau mai mari. Dar pentru cei mici tocmai luxurianța aceasta cotlonită e fascinantă. Am folosit cărțile pentru a-i dezvolta lui Ilie atenția, spiritul de observație, și pentru a-l învăța câteva prime cuvinte. Am renunțat la ele când a împlinit doi ani și nu mai știam ce să mai inventez pe marginea ilustrațiilor.
Din fericire
Remy Charlip
35,00 lei7. Din fericire, Remy Charlip, Editura Frontiera
Una dintre cele mai ingenioase cărți pe care le-am citit vreodată (incluzând aici și cărțile așa-zis pentru oameni mari). Simplă, instructivă, angajantă, simpatică, inepuizabilă. Timp de vreo șase luni, nu am putut începe nicio sesiune de citit fără cartea lui Remy Charlip. Și de fiecare dată am citit-o altfel.
8. Seria Pettson și Findus, Sven Nordqvist, Editura Pandora M.
La prima întâlnire cu seria Pettson și Findus, am avut oarece rezerve față de personajul principal, Findus, un motănel cam obraznic și cam neastâmpărat pentru a le fi dat exemplu copiilor. Dar, în cele din urmă, cărțile s-au dovedit mai mult instructive decât distructive, pentru că Findus a învățat multe de la stăpânul său, Pettson, un pensionar blajin și priceput la toate, de la tâmplărie la pescuit. Iar Ilie a învățat ce să ia de la Findus și ce să nu.
9. Tractorasul Titi, Michael Engler, Rene Amthor, Univers Enciclopedic Junior, Marea carte a camioanelor (Usborne), Marea carte a mașinilor (Usborne)
Nu de puține ori, Ilie mi-a dat impresia că băieții se nasc cu o predispoziție naturală pentru mașinării. Saluta macaralele și buldozerele pe stradă. Așa o fascinație arăta pentru tot ce duduie, încât la vârsta de nouă luni a trebuit să-l urc pentru prima oară pe un tractoraș, că nu mă mai înțelegeam cu el. De aici și gestul firesc de a-i oferi literatură de specialitate. Nu știu câți dintre dumneavoastră fac distincția dintre o sonetă și un țevar sau dintre un utilaj de prășit și unul de fertilizare, dar vă garantez că un copil le poate recunoaște (și chiar numi) la vârsta de doi ani.
10. Fridolin, Franz Caspar, Editura Paralela 45
Specialiștii spun că fiecare copil are câteva cărți „refugiu”, la care se întorc ori de câte ori vor siguranță și predictibilitate. Pentru mine, această carte-refugiu a fost Fridolin a lui Franz Caspar, povestea unui cățel care înfruntă peripeții extraordinare în căutarea unei zgărzi pierdute. Am citit-o de mai bine de o sută de ori fiind copil și iată că fac același lucru acum pentru Ilie, care a îndrăgit de la prima lectură textul dens, dar limpede, al lui Caspar și ilustrațiile simple, dar memorabile, ale lui Schaad. De când i-am cumpărat Fridolin, nu există sesiune de lectură fără măcar un capitol din mini-epopeea curajosului șoricar.
11. Împărăția lui Ciuboțel, Spiridon Vangheli, Editura Doxologia
Scrisă și ilustrată cu o ghidușie pe care doar în spațiul românesc de peste Prut o mai putem găsi, cartea lui Spiridon Vangheli a fost editată în 38 de limbi, de mă și mir cum au reușit traducătorii să transpună acest ethos năzdrăvan moldovenesc în japoneză, maghiară sau chineză. Dacă v-a fost dor de un Ion Creangă altoit cu Petre Ispirescu și cu Selma Lagerlof, Spiridon Vangheli e omul cu care trebuie să vorbiți.
12. Poieniţa copilăriei, Ada Bujor și Vadim Rusu, Editura Epigraf
E o mini-enciclopedie a cântecelor, poeziilor, ghicitorilor, fabulelor și poveștilor copilăriei, așa cum le-am învățat și noi, și părinții noștri. Machetarea e cam haotică, ilustrația cam eclectică, dar e atâta „marfă” în cele 108 pagini ale cărții, încât se iartă orice. Mulțumită acestei cărți, Ilie a învățat prima poezie (ala-bala-portocala) și primul cântecel (Iepuraș drăgălaș), și de atunci nu se mai oprește din învățat.
BONUS
Poate unii dintre dumneavoastră știu că am publicat și eu două cărți pentru copii, anume Ce a făcut marchizul când a aflat (2021) și Ce a uitat călătorul (2022), ambele în seria Poveștile Lumii, ambele scrise în primul rând pentru copilul meu, care le numește generic „că(r)ți tata”. Deși are câteva povești favorite – Când a venit Daivau, Maimuța poftește o iahnie sau Pelerinajul șoriceilor, de pildă – cele două „că(r)ți tata” nu se află pe lista scurtă a lui Ilie. Poate când mai crește.
Ce a făcut marchizul când a aflat
Brad Florescu
45,00 leiCe a uitat călătorul
Brad Florescu
69,00 leiPachet Poveștile lumii
114,00 leiDespre autor
Fondator al blogului Tedoo.ro, unul dintre primele portaluri românești de călătorii, Brad Florescu este un călător povestitor. A absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării în 1997. A lucrat în radio, televiziune și publicitate din perioada liceului și până în 2009, când s-a mutat în Regatul Thailandei pentru a se dedica adevăratei sale pasiuni: călătoriile. A călătorit intensiv și a publicat reportaje din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, din Columbia până în insulele Pacificului și din Zanzibar până în China sub-himalayană.
1 replies to “Bibliotecuța lui Ilie: ce citește copilul unui scriitor pentru copii”
Iulian
De “Pisica pantofareasa” de Ela Peroci ce părere are? În alte țări apropiate înțeleg ca e o carte de legendă!
Comments are closed.