Apasă Enter pentru a căutaToate rezultatele:Nu am găsit niciun produs.
Sergio Ruzzier: Cînd bucuria se odihnește în frumusețe
Contemporaneitatea ni-l aduce pe Sergio Ruzzier, care, în toate cărțile sale pentru copii, îmbină tradiția rafinamentului marilor maeștri italieni cu dinamismul benzilor desenate americane, rezultatul fiind întotdeauna spectaculos. Un articol de Ana Barton.
Sergio Ruzzier e un om care știe și cum să deseneze, și cum să scrie bucuria. Bucuria o pune în cuvînt, iar pe acesta îl odihnește-n frumusețe. Mi-ar plăcea să-l întîlnesc pe acest artist, pentru că delicatețea cărților lui este una fără egal, întotdeauna plină de o molipsitoare încredere-n viață și mai ales în candoarea copilăriei.
Italianul trăit mult în Statele Unite și foarte des premiat acolo scrie și ilustrează cărți pentru copii dînd scena unor foarte drăgălașe personaje non-umane, cărora le împrumută caracteristici și calități ale oamenilor.
În Doi șoricei, copilul care va citi cartea sau o va asculta citită de bunici, de părinți sau de un frate mai mare va învăța să numere, fără să-și fi propus cineva în mod explicit acest lucru. Dar, mult mai mult decît atît, va învăța despre solidaritate, frățietate, risc, pericol, ce nu putem controla, apropiere, responsabilitate, păsare. Măiestria lui Ruzzier stă în finețea cu care spune toate aceste lucruri, fără să o facă direct și pedagogic, ci mereu discret, tulburător, inspirând, nu punînd degetul.
Camera cu minuni e povestea lui Pius Pelosi, un hîrciog-artist sau artist-hîrciog, de parcă ar avea importanță ordinea. Pius e legat cu inima de aparent cel mai neînsemnat, cel mai puțin valoros obiect al colecției sale, însă pierderea lui îi arată că întotdeauna căile inimii sînt nepătrunse și nimeni nu trebuie să-ncerce să le desfacă, nici măcar posesorul acelei inimi de artist.
Petrecerea e una dintre cărțile „scrise” de Puiu și Vulpoi, cele două personaje care bîntuie lumea creației lui Sergio Ruzzier, fiecare fiind un antierou al speciei sale. Un vulpoi cititor, înțelept și foarte prietenos și un puișor pus tot timpul pe șotii, nerăbdător și cu totul neiubitor de atenție și concentrare. Finețea redării relaționării celor două personaje este cu totul și cu totul seducătoare și te face să rămîi în carte mult după ce ai închis-o. Stai și te gîndești zîmbind la atît de multe momente din viața ta în care ai fost cînd Puiu, cînd Vulpoi.
Îmi place la Ruzzier că nu moralizează niciodată fățiș, ci doar în substrat, în așa fel încît și copilul, și adultul să înceapă și să continue un dialog pornind de la cărțile lui. Ce mă fascinează însă este felul în care își ilustrează cărțile, perfect armonizat cu textele lor, delicat și plin de vitalitate în același timp, ca în pictura sieneză care îi e atît de dragă și din care se revendică fericit. Și dacă secolele al XIII-lea și al XIV-lea ale artei italiene ne-au dat un Duccio, un Simone Martini sau un Ambrogio Lorenzetti, ale căror excepționale lucrări sînt reprezentative pentru Școala din Siena, contemporaneitatea ni-l aduce pe Sergio Ruzzier, care, în toate cărțile sale pentru copii, îmbină tradiția rafinamentului marilor maeștri italieni cu dinamismul benzilor desenate americane, rezultatul fiind întotdeauna spectaculos.
ANA BARTON s-a născut iarna și iubește zăpada. Cînd era mică mesteca țurțuri. Timpul a trecut, iar ea a învățat să iubească marea și nisipul, răsăriturile și asfințiturile, macii, albăstrelele și lanurile de grîu. Ploaia și furtuna. Știe deja de multă vreme că profesorii cei mai inspirați sînt copiii și animalele.
Visează să scrie o carte pentru copii și să înțeleagă mai bine limbajul pisicilor și cățeilor. Cîntecul cel mai frumos, pentru ea, e al privighetorii. Iubește cerneala și stilourile și are mereu degetele albastre sau verzi, pentru că de cîțiva ani a făcut o pasiune pentru cerneala verde.
A publicat romanele Ophanim (Editura TREI), Jurământ de rătăcire și Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri (Editura Național).
Sergio Ruzzier: Cînd bucuria se odihnește în frumusețe
Contemporaneitatea ni-l aduce pe Sergio Ruzzier, care, în toate cărțile sale pentru copii, îmbină tradiția rafinamentului marilor maeștri italieni cu dinamismul benzilor desenate americane, rezultatul fiind întotdeauna spectaculos.
Un articol de Ana Barton.
Sergio Ruzzier e un om care știe și cum să deseneze, și cum să scrie bucuria. Bucuria o pune în cuvînt, iar pe acesta îl odihnește-n frumusețe. Mi-ar plăcea să-l întîlnesc pe acest artist, pentru că delicatețea cărților lui este una fără egal, întotdeauna plină de o molipsitoare încredere-n viață și mai ales în candoarea copilăriei.
Italianul trăit mult în Statele Unite și foarte des premiat acolo scrie și ilustrează cărți pentru copii dînd scena unor foarte drăgălașe personaje non-umane, cărora le împrumută caracteristici și calități ale oamenilor.
În Doi șoricei, copilul care va citi cartea sau o va asculta citită de bunici, de părinți sau de un frate mai mare va învăța să numere, fără să-și fi propus cineva în mod explicit acest lucru. Dar, mult mai mult decît atît, va învăța despre solidaritate, frățietate, risc, pericol, ce nu putem controla, apropiere, responsabilitate, păsare. Măiestria lui Ruzzier stă în finețea cu care spune toate aceste lucruri, fără să o facă direct și pedagogic, ci mereu discret, tulburător, inspirând, nu punînd degetul.
Camera cu minuni e povestea lui Pius Pelosi, un hîrciog-artist sau artist-hîrciog, de parcă ar avea importanță ordinea. Pius e legat cu inima de aparent cel mai neînsemnat, cel mai puțin valoros obiect al colecției sale, însă pierderea lui îi arată că întotdeauna căile inimii sînt nepătrunse și nimeni nu trebuie să-ncerce să le desfacă, nici măcar posesorul acelei inimi de artist.
Petrecerea e una dintre cărțile „scrise” de Puiu și Vulpoi, cele două personaje care bîntuie lumea creației lui Sergio Ruzzier, fiecare fiind un antierou al speciei sale. Un vulpoi cititor, înțelept și foarte prietenos și un puișor pus tot timpul pe șotii, nerăbdător și cu totul neiubitor de atenție și concentrare. Finețea redării relaționării celor două personaje este cu totul și cu totul seducătoare și te face să rămîi în carte mult după ce ai închis-o. Stai și te gîndești zîmbind la atît de multe momente din viața ta în care ai fost cînd Puiu, cînd Vulpoi.
Îmi place la Ruzzier că nu moralizează niciodată fățiș, ci doar în substrat, în așa fel încît și copilul, și adultul să înceapă și să continue un dialog pornind de la cărțile lui. Ce mă fascinează însă este felul în care își ilustrează cărțile, perfect armonizat cu textele lor, delicat și plin de vitalitate în același timp, ca în pictura sieneză care îi e atît de dragă și din care se revendică fericit. Și dacă secolele al XIII-lea și al XIV-lea ale artei italiene ne-au dat un Duccio, un Simone Martini sau un Ambrogio Lorenzetti, ale căror excepționale lucrări sînt reprezentative pentru Școala din Siena, contemporaneitatea ni-l aduce pe Sergio Ruzzier, care, în toate cărțile sale pentru copii, îmbină tradiția rafinamentului marilor maeștri italieni cu dinamismul benzilor desenate americane, rezultatul fiind întotdeauna spectaculos.
Puiu și Vulpoi. Petrecerea
Sergio Ruzzier
39,00 leiDespre autoare
ANA BARTON s-a născut iarna și iubește zăpada. Cînd era mică mesteca țurțuri. Timpul a trecut, iar ea a învățat să iubească marea și nisipul, răsăriturile și asfințiturile, macii, albăstrelele și lanurile de grîu. Ploaia și furtuna. Știe deja de multă vreme că profesorii cei mai inspirați sînt copiii și animalele.
Visează să scrie o carte pentru copii și să înțeleagă mai bine limbajul pisicilor și cățeilor. Cîntecul cel mai frumos, pentru ea, e al privighetorii. Iubește cerneala și stilourile și are mereu degetele albastre sau verzi, pentru că de cîțiva ani a făcut o pasiune pentru cerneala verde.
A publicat romanele Ophanim (Editura TREI), Jurământ de rătăcire și Nemuritorii de rând (Editura Herg Benet) și volumele de proză scurtă Prospect de femeie, Mamifer (Editura Herg Benet) și Pervazul lui Dumnezeu (Editura Humanitas), Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Viața socială și Foto Splendid. Colecția Costică Acsinte – Doamne și domnițe (Editura Atelierele Albe), fiind prezentă și în volume colective precum Cartea simțurilor (Editura Humanitas), Cele mai frumoase proze ale anului 2014 (Editura Adenium), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Editura Curtea Veche), In the mood for love. Antologia prozei erotice feminine din România (Editura Paralela 45), Viața pe Facebook. Dau like, deci exist (Editura Polirom), Să fim anonimi ca dovlecii (Editura Muzeelor Literare), Singuri acasă. Copii și părinți în pandemie (Editura Vremea), Neterminatele iubiri (Editura Național).