Apasă Enter pentru a căutaToate rezultatele:Nu am găsit niciun produs.
Mihail Aldașin: O lume luminoasă chiar și noaptea
Mihail Aldașin este unul din cei mai apreciați regizori de animație din Rusia de astăzi. Cu ocazia lansării în limba română a cărții și filmului său Crăciunul, Aldașin a oferit un interviu pentru publicul român. Interviul a apărut în revista Observator cultural și a fost realizat de Ileana Achim, editorul cărții, și Vladimir Bulat, traducătorul cărții.
Sunteți regizor, pictor și scenarist. Cum se vede lumea din fiecare dintre aceste unghiuri? Se suprapun sau sunt complementare?
Nu doar că se suprapun, se și întrepătrund. Atunci când desenez – inventez istorii, scriu scenarii; sunt eboșe de scene, portrete de personaje. Iar regizorul din mine nu se deconectează niciodată. El scrutează permanent tot ce este în jur și dibuiește ce poate folosi într-un film.
Ați fost elevul lui Iuri Norstein. Ce a însemnat pentru dumneavoastră întâlnirea cu acest charismatic creator de filme animate?
Felul lui de a gândi, de a face filme, modul de viață – au însemnat enorm pentru mine. Începând din anii studenției, când am descoperit filmele lui, și până în ziua de astăzi, mă întâlnesc cu el și învăț de la el. Simplitatea și firescul gândirii și, în același timp, profunzimea și pasiunea, iubirea față de viață, umorul și tristețea, intensitatea sentimentelor, joaca și înțelepciunea, toate acestea se înrudesc în acest om în chip uimitor.
Cea mai cunoscută animație a dumneavoastră este Crăciunul, care, iată, ajunge în România sub forma unei minunate cărți-album de artă. Povestiți-ne puțin despre istoria nașterii acestei animații.
Nu există nici o istorie a acestei lucrări. Activasem îndelung în publicitate, iar într-un anumit moment am decis că e destul. Am vrut să fac un film. Pe toate le-am abandonat și m‑am așezat la masa de scris pentru a face un scenariu, iar bucuria scrisului era atît de mare, încît m-am decis să fac acest film în pofida oricărui obstacol, și dacă găseam susținere financiară, și dacă nu. L-aș fi făcut și fără bani!
Firul narativ respectă textul evanghelic, dar îl îmbogățește cu o multitudine de detalii de atmosferă și îl repovestește într-un mod afectuos și foarte uman. Ce înseamnă pentru dumneavoastră textul evanghelic? Este un text revelat sau este doar un text simbolic, o poveste a poveștilor arhetipală? Cum vă raportați la el?
Evanghelia, dacă e să credem Predaniei, este scrisă de către ucenicii lui Hristos, adică de către apostoli, și în acest sens ea nu reprezintă doar cele enumerate mai sus, ci înseamnă în același timp toate laolaltă. Da, eu am mai adăugat și inventat câte ceva, dar m-am raportat mereu la moștenirea și la patrimoniul artistic anterior, la acele aspecte pe care le-au reprezentat pictorii epocilor trecute, apuse. Dacă este să ne uităm cu luare-aminte la icoane și fresce vechi, vom descoperi numeroase detalii, parcă din poveste desprinse, dar și din viață. Și nu în ultimul rând, am mai adăugat câte ceva și de la mine, tocmai pentru a apropia evenimentele Nașterii Domnului de spectatorul contemporan.
Repovestind Nașterea lui Hristos, ați ales o perspectivă naiv-copilăroasă, care sensibilizează la fel de mult adultul și copilul. Poate că tocmai aici stă și succesul extraordinar al filmului. Ați fost tentat vreun moment să rescrieți în cheie modernă firul narativ, să strecurați în poveste sensurile dvs. personale? Cît de greu este să propui o viziune proaspătă a unui text tradițional, fără a-l deforma?
Exact. Mi-am propus să repovestesc Nașterea lui Hristos, fără să-i diminuez în esență sensul, dar, în același timp, într-o manieră cît se poate de simplă, naivă, directă, hîtră, dacă vreți, ca și cum ar fi povestit-o un copil căruia i s-a citit Sfînta Evanghelie: să arăt o lume care e luminoasă chiar și noaptea, în care trăiesc animale blînde și îngeri severi, în care păstorii beau vin și se iau apoi la bătaie, iar Fecioara spală rufe. Cît e de complicat să înțelegi asta – mi-este greu să judec; am fost atît de copleșit de munca mea, încît am cam uitat de cele din jurul meu, de cele ce se întîmplă și de ce s-a schimbat. Doar peste un an m-am trezit ca dintr-o reverie și am observat că în lume s-au schimbat multe…
Cum arată Crăciunul în Rusia de astăzi? Este aceeași sărbătoare sufocată de marketing, pe care o cunoaștem cu toții? Dar cum arată Crăciunul dvs. personal?
Știți cum e: la noi se sărbătorește tot ce se poate, la rînd, și Crăciunul catolic, cu al său brad și cu cadourile specifice, și Nașterea Domnului răsăriteană, și Anul Nou, și Anul Nou pe stil vechi. Există o pasiune a sărbătorilor, de aceea, perioada aceasta a sărbătorilor durează cam două săptămîni. În ceea ce mă privește, sărbătoresc modest, stau cel mai adesea acasă, meditez, pur și simplu încerc să simt sărbătoarea cumva în interior.
La ce lucrați acum?
Sunt cadru didactic, predau. Lucrez la studioul de animație Soyuzmultfilm în calitate de producător de creație, pictez, meditez la un nou film. Trag speranța că voi începe să lucrez asupra lui în timpul cel mai apropiat.
Mihail Aldașin: O lume luminoasă chiar și noaptea
Mihail Aldașin este unul din cei mai apreciați regizori de animație din Rusia de astăzi. Cu ocazia lansării în limba română a cărții și filmului său Crăciunul, Aldașin a oferit un interviu pentru publicul român. Interviul a apărut în revista Observator cultural și a fost realizat de Ileana Achim, editorul cărții, și Vladimir Bulat, traducătorul cărții.
Sunteți regizor, pictor și scenarist. Cum se vede lumea din fiecare dintre aceste unghiuri? Se suprapun sau sunt complementare?
Nu doar că se suprapun, se și întrepătrund. Atunci când desenez – inventez istorii, scriu scenarii; sunt eboșe de scene, portrete de personaje. Iar regizorul din mine nu se deconectează niciodată. El scrutează permanent tot ce este în jur și dibuiește ce poate folosi într-un film.
Ați fost elevul lui Iuri Norstein. Ce a însemnat pentru dumneavoastră întâlnirea cu acest charismatic creator de filme animate?
Felul lui de a gândi, de a face filme, modul de viață – au însemnat enorm pentru mine. Începând din anii studenției, când am descoperit filmele lui, și până în ziua de astăzi, mă întâlnesc cu el și învăț de la el. Simplitatea și firescul gândirii și, în același timp, profunzimea și pasiunea, iubirea față de viață, umorul și tristețea, intensitatea sentimentelor, joaca și înțelepciunea, toate acestea se înrudesc în acest om în chip uimitor.
Cea mai cunoscută animație a dumneavoastră este Crăciunul, care, iată, ajunge în România sub forma unei minunate cărți-album de artă. Povestiți-ne puțin despre istoria nașterii acestei animații.
Nu există nici o istorie a acestei lucrări. Activasem îndelung în publicitate, iar într-un anumit moment am decis că e destul. Am vrut să fac un film. Pe toate le-am abandonat și m‑am așezat la masa de scris pentru a face un scenariu, iar bucuria scrisului era atît de mare, încît m-am decis să fac acest film în pofida oricărui obstacol, și dacă găseam susținere financiară, și dacă nu. L-aș fi făcut și fără bani!
Firul narativ respectă textul evanghelic, dar îl îmbogățește cu o multitudine de detalii de atmosferă și îl repovestește într-un mod afectuos și foarte uman. Ce înseamnă pentru dumneavoastră textul evanghelic? Este un text revelat sau este doar un text simbolic, o poveste a poveștilor arhetipală? Cum vă raportați la el?
Evanghelia, dacă e să credem Predaniei, este scrisă de către ucenicii lui Hristos, adică de către apostoli, și în acest sens ea nu reprezintă doar cele enumerate mai sus, ci înseamnă în același timp toate laolaltă. Da, eu am mai adăugat și inventat câte ceva, dar m-am raportat mereu la moștenirea și la patrimoniul artistic anterior, la acele aspecte pe care le-au reprezentat pictorii epocilor trecute, apuse. Dacă este să ne uităm cu luare-aminte la icoane și fresce vechi, vom descoperi numeroase detalii, parcă din poveste desprinse, dar și din viață. Și nu în ultimul rând, am mai adăugat câte ceva și de la mine, tocmai pentru a apropia evenimentele Nașterii Domnului de spectatorul contemporan.
Repovestind Nașterea lui Hristos, ați ales o perspectivă naiv-copilăroasă, care sensibilizează la fel de mult adultul și copilul. Poate că tocmai aici stă și succesul extraordinar al filmului. Ați fost tentat vreun moment să rescrieți în cheie modernă firul narativ, să strecurați în poveste sensurile dvs. personale? Cît de greu este să propui o viziune proaspătă a unui text tradițional, fără a-l deforma?
Exact. Mi-am propus să repovestesc Nașterea lui Hristos, fără să-i diminuez în esență sensul, dar, în același timp, într-o manieră cît se poate de simplă, naivă, directă, hîtră, dacă vreți, ca și cum ar fi povestit-o un copil căruia i s-a citit Sfînta Evanghelie: să arăt o lume care e luminoasă chiar și noaptea, în care trăiesc animale blînde și îngeri severi, în care păstorii beau vin și se iau apoi la bătaie, iar Fecioara spală rufe. Cît e de complicat să înțelegi asta – mi-este greu să judec; am fost atît de copleșit de munca mea, încît am cam uitat de cele din jurul meu, de cele ce se întîmplă și de ce s-a schimbat. Doar peste un an m-am trezit ca dintr-o reverie și am observat că în lume s-au schimbat multe…
Cum arată Crăciunul în Rusia de astăzi? Este aceeași sărbătoare sufocată de marketing, pe care o cunoaștem cu toții? Dar cum arată Crăciunul dvs. personal?
Știți cum e: la noi se sărbătorește tot ce se poate, la rînd, și Crăciunul catolic, cu al său brad și cu cadourile specifice, și Nașterea Domnului răsăriteană, și Anul Nou, și Anul Nou pe stil vechi. Există o pasiune a sărbătorilor, de aceea, perioada aceasta a sărbătorilor durează cam două săptămîni. În ceea ce mă privește, sărbătoresc modest, stau cel mai adesea acasă, meditez, pur și simplu încerc să simt sărbătoarea cumva în interior.
La ce lucrați acum?
Sunt cadru didactic, predau. Lucrez la studioul de animație Soyuzmultfilm în calitate de producător de creație, pictez, meditez la un nou film. Trag speranța că voi începe să lucrez asupra lui în timpul cel mai apropiat.