Zelmira Szabó: E o tendinţă generală de ilustrații „cute”

Ilustratoarea Zelmira Szabó (n. 1977) a urmat cursurile Liceului Pedagogic, apoi a studiat Teatrologia la UBB Cluj și Scenografia la UNATC Bucuresti. Din 2013, este membră în Clubul Ilustratorilor. A lucrat constant pentru reviste de limbă maghiară destinate copiilor și a ilustrat nouă cărți pentru copii, atât în limba maghiară, cât și în limba română. Desenul ei stilizat, oscilând între culoare și monocromie, are o amprentă ușor stranie, frizând uneori absurdul oniric.

Editura Frontiera a colaborat cu Zelmira pentru ilustrarea cărții „Supa de pietre” de Iulia Iordan. Pentru acest proiect, Zelmira a folosit o combinație de creion grafit și culori obținute din legume.

Zelmira are trei copii și este căsătorită cu Ionuț Pițurescu, antropolog și regizor de film.

 

Când ai început să desenezi?

Devreme…, dar mai conştient am început în clasa a XI-a.

 

Desenezi oriunde, oricum sau ai obiceiuri fixe legate de această activitate?

Dacă desenez la un proiect concret, la o temă dată, îmi place să lucrez în linişte, ascunsă undeva. Dar, cum acest lucru nu prea e posibil, încerc să mă concentrez în orice situaţie.

 

Desenatul merge bine împreună cu muzica? Dacă da, ce muzică preferi să asculți în timp ce desenezi?

Până recent nu am putut lucra fără muzică. Căutam o anumită atmosferă, totdeauna potriveam muzica cu tema cărţii. Ultima dată, Blixa Bargeld cânta parcă special pentru un film despre Emil Racoviţă… Dar lucrând la „Supa de pietre” (de Iulia Iordan), ascultam Sufjan Stevens.

Mai nou nu ascult muzică. Mi-am zis: vei asculta destul în viaţa de după. Ia să ascultăm cum sună viaţa de dincoace. E adevărat că stau la ţară şi asta contează.

 

Unde se întâlnesc scenografia cu ilustrația?

La scenografie (şi teatrologie) am învăţat foarte mult despre munca de echipă. Mai ales cum poţi să ai un dialog cu textul (spus sau scris). Subliniez, dialog: adică să nu repeţi ce spune/scrie celălalt. Dacă pe scenă se spune: „Ţi-am adus un buchet de flori”, iar actorul ţine în mână nişte crengi uscate, atunci se spune mult mai mult despre situaţie, relaţie, personaj, etc. Abia aştept să lucrez la o carte ofertantă din acest punct de vedere.

 

Folosești carnețelul de schițe? Ne poți trimite fotografia unei pagini din el?

Ultimul carneţel l-am folosit acum 7 ani, când mă aflam într-o călătorie. S-a terminat precum vedeţi în fotografii.

 

Ce tehnică de lucru nu ai încercat, dar ți-ar plăcea să o faci într-o bună zi?

Calculatorul.

 

Cartea preferată din copilărie:

Csélcsap (tradusă după Hoinar, cartea ilustrată de Elena Ceauşu) şi Cei trei iepuraşi (A három nyúl) de Zelk Zoltán, cu ilustraţii de Reich Károly.

 

Animații pe care le apreciezi ca desen/grafică:

Cele unde se vede că “este făcut”, să se vadă urmele creatorului. Să nu vrea să mă păcălească.

 

Cinci ilustratori preferați:

Silviu Băiaş, Würtz Adam, Helga Unipan, Kveta Pacovska, Miroslav Cipar.

 

Ce ilustrator ți-ar plăcea să-ți facă portretul?

Hm…Mi-ar plăcea să am vreo zece variante…şi să văd cine ce vede în mine, ce vede comun…

 

Cărți pe care le-ai cumpărat doar pentru ilustrații:

Multe… The Fox and the Star de  Coralie Bickford-Smith, Zizi la fauvette de Alois Carigiet etc.

 

Cărți pe care nu le poți citi din cauza ilustrațiilor:

Pentru că sunt atât de urâte…? Nu pun mâna pe aşa ceva 🙂

 

Ilustratori care crezi că nu sunt suficient de apreciați:

Mai ales cei care un stil curajos. E o tendinţă generală de “cute”. Cred că editurile nu riscă să publice ilustrații care nu sunt “cute”. Deşi cred că ar avea public.

 

Trei personaje preferate din cărți:

Gergő (din Cojocelul Căutător-de-aur/Kincskereső Kisködmön de Móra Ferenc), Csipi (din cartea lui Fodor Sándor), Tom Sawyer.

 

Ce desenezi acum?

Hărţi…

 

O ipostază necunoscută a ta:

Poate aia romantică…? Mătase, roz, sidef… toate-s ascunse într-o laviţă.