O pagină este o ușă/Remy Charlip

Într-o carte bine scrisă, totul devine palpitant de la un cuvânt la altul, de la o propoziție la alta, de la un paragraf la altul și de la un capitol la altul. Dar, de obicei, dăm pagina întâmplător, iar într-o carte lungă întorsul paginii devine enervant. Nu contează dacă ceva se întâmplă la pagina 9 sau 289.

Uneori, când citesc o carte, îmi doresc să nu o mai țin în sus, simt că se face grea, și încep să-mi închipui un ocean de litere care se derulează automat pe un ecran sau sul mișcător, la viteza potrivită, fiecare cuvânt ieșind în față rând pe rând.

Cartea, așa cum o înțelegem astăzi, are proprietăți fizice distincte, așa cum au pictura, sculptura, filmul și alte forme de artă. O carte înseamnă mai multe pagini legate într-o margine, iar paginile se pot mișca în balamale ca o ușă. Paginile pot fi uși pe jumătate fixe, pot fi uși cu ferestre, uși duble (ca în cazul cărților cu pagini împăturite), uși cu accesorii, elemente în relief, texturi sau părți mobile, sau pot fi uși cu forme neobișnuite.

Desigur, dacă în spatele unei uși se află ceva complet neașteptat, totul devine mult mai palpitant. Elementul surpriză, care aduce cu sine și încântarea, este potențat de forța fizică pe care o simțim în mâini atunci când întoarcem pagina sau ușa, descoperind schimbarea care a avut loc în tot ceea ce s-a petrecut anterior, indiferent că e vorba de timp, loc sau personaje.

O carte ilustrată care îți stârnește entuziasmul nu este doar un șir de imagini sau secvențe frumoase, ci te lasă să înțelegi structura fizică unică a unei cărți, pentru că îți îndreaptă toată atenția spre acel moment suprem: întorsul paginii.

Sorry, the comment form is closed at this time.