Șezătorile de foc ale bunicii. Amintiri cu Patricia Polacco

Patricia Polacco este autoarea îndrăgitei cărți  „Recenka și ouăle de Paști”, povestea prieteniei dintre o bunicuță și o gâscă sălbatică. Foarte populară în SUA, Patricia Polacco este cunoscută pentru poveștile de familie pe care le scrie și ilustrează și pentru atașamentul ei față de tradițiile moștenite din familie. Fragmentul de mai jos este transcrierea unei părți dintr-un interviu mai mare, care poate fi urmărit aici.

 

Bunica mea era o povestitoare absolut fantastică. Era din Bielorusia și avea un accent puternic. Ne spunea în fiecare seară povești, pentru că atunci când eram eu mică, televizorul se inventase, dar era foarte scump. Iar familia noastră era săracă, nu ne permiteam unul.

 

Așa că bunica făcea șezători de foc, cum îi plăcea să spună, în fiecare noapte. Aprindea focul în șemineu. Cocea floricele de porumb. Dacă eram norocoși, făcea ciocolată de casă. Culegea mere de iarnă direct din mărul din fața bucătăriei. Eu și fratele meu ne aduceam castronașele și le umpleam cu felii de măr, floricele de porumb și ciocolată de casă. Pe urmă, bunica spunea: „Duceți-vă în sufragerie, pentru că vin acum la voi, să facem șezătoare de foc.”

 

Și făceam. Intram, ne așezam, iar ea exploda de povești. Ascultam poveștile ei de mii de ori. Frumusețea povestitului – și a cititului, desigur, dar în special a povestitului – este să privești în ochii celor cărora le povestești. Dacă ochii lor se fac mari, inventezi lucruri noi – bunica făcea mereu asta.

 

După ce termina de spus o poveste, eu și fratele meu o întrebam: „Povestea asta e adevărată?” Bunica se uita la noi pe deasupra ochelarilor și răspundea: „Bineînțeles că e adevărată! Dar se poate să nu se fi întâmplat.”