„M-am mutat în Țara Copilăriei”. Interviu cu Iulia Iordan

Iulia Iordan, autoarea cărții „Supa de pietre”, ne-a acordat un interviu fulger despre cărți, personaje din cărți și alte curiozități.

 

Ce citești acum: “Sculptând în timp” de Andrei Tarkovski, „Lupta mea” de Karl Ove Knausgaard, “Il pesciolino nero” de Samad Behrangi

Cartea preferată din copilărie: “Povestea fără sfârșit” de Michael Ende, “Minunata călătorie a lui Nils Holgersson în Suedia” de Selma Lagerlof, basmul popular “Măr și Păr”, poveștile și snoavele nescrise spuse serile de bunicii mei

Cinci autori preferați: Bruno Munari, C.S. Lewis, Shel Silverstein, Gellu Naum, Martin Heidegger

Cărți pe care te-ai prefăcut că le citești: “Muntele vrăjit” de Thomas Mann, „Ulise” de James Joyce, „La capătul lumii și în țara aspră a minunilor” de Haruki Murakami, „Critica rațiunii pure” de Immanuel Kant

Cărți care crezi că nu sunt suficient de apreciate: POEZIA, în general

Cărți pe care le-ai cumpărat doar pentru copertă: nu îmi amintesc să fi făcut asta

Trei personaje preferate: Micul prinț, Momo, Tom Sawyer

Fraza preferată dintr-o carte: “Ce se petrece, de fapt, într-o carte când stă închisă?” din “Povestea fără sfârșit“ de Michael Ende

Cinci cărți de care nu te vei despărți niciodată: “Noaptea călătorului” de Ștefan Câlția, „Amintiri” de Zoe Cămărășescu, „De profundis” de Oscar Wilde, „The House” de J. Patrick Lewis și Roberto Innocenti, „Copacul cel darnic” de Shel Silverstein

Cărți pe care vrei neapărat să le recitești: basmele, culegerile de poezie sau cărțile de filosofie. Sunt atât de multe încât nu pot alege cât ai zice…. fulger! Hai să zicem “Swann” de Marcel Proust, dacă tot nu face parte din niciuna dintre categoriile de mai sus sau, mai degrabă, din toate.

Film sau carte? Carte întâi, dar și film!

De ce cărți pentru copii? Am ales acum ceva timp domiciliul stabil în Țara Copilăriei, iar aici poveștile fac parte din cotidianul nostru împreună. Le citesc pentru că sunt ca aerul pentru mine. Le scriu pentru că se cer scrise. De multe ori mi le cer copiii, alteori mi le cere doamna aceea demodată numită Inspirație. Dacă stau să mă gândesc bine, eu nu prea pot să stau fără povești…