Nouă secrete ale lui Mario Ramos despre cartea „Eu sunt cel mai puternic”

1.Ideea cărții mi-a venit observând copiii din curtea unei școli. Și nu doar copiii se întreabă, ci noi toți ne întrebăm ce cred ceilalți despre noi, … uitați-vă în jurul dvs sau ascultați știrile și vă veți convinge.

2. Umorul este o armă formidabilă. Sunt fascinat de glume și bancuri: sunt povești simple, cu o poantă care răstoarnă pe neașteptate ceea ce tocmai ai auzit. De aceea și râdem. Povestea din carte am construit-o în același fel: întâlnirile cu micile personaje sunt amuzante, dar abia sfârșitul pune în lumină adevăratele dimensiuni ale poveștii.

3. Observați cum totul decurge fără probleme atâta vreme cât lupul (simbol al puterii) primește răspunsurile pe care le caută. Pare un lup de treabă, aproape simpatic, dar de îndată ce este enervat, i se arată adevărata față.

4. În lumea noastră bazată pe competiție, mulți credem că puțină modestie nu face rău nimănui. Dar totul este relativ, pentru că depinde cu cine te compari. Haideți mai bine să ne înțelegem toți unii cu alții, ceea ce ar fi un bun început!

5. Întâlnirea lupului cu cei șapte pitici era inevitabilă. Nu aveau cum să nu se întâlnească, de vreme ce piticii traversează pădurea pentru a merge la muncă. Și așa ajungem să ne gândim la muncile grele. V-ați gândit vreodată că cei șapte pitici muncesc toată ziua sub pământ, în condiții groaznice, dar ei cântă în tot acest timp? Nebunie curată, nu?

6. Ceea ce nu știe lupul este că mama se află deja pe copertă… da, da, uitați-vă bine, chiar în spatele lupului.

7. La început, titlul cărții a fost „Cine e cel mai puternic?”, dar pentru că fusese deja folosit într-una din cărțile editurii l’école des loisirs [editura unde a apărut cartea, n.tr.], a trebuit să-l schimbăm.

8. O întrebare pe care o tot aud: „Din ce poveste vine iepurașul căruia lupul îi spune Iepuraș Drăgălaș?” Nu are sens să vă mai scormoniți amintirile, pentru că nu există nici o poveste cu Iepuraș Drăgălaș. De ce nu are dreptul și iepurașul la o poveste numai a lui? Cum devii personaj de poveste? Doar din întâmplare? Sau poate e vorba de favoritism? Nici nu îndrăznesc să mă gândesc…

9. Misterul păsării roșii… În prima versiune a cărții, lupul se întâlnea cu o pasăre mică și roșie. În cele din urmă, am renunțat la idee, dar pasărea a rămas. Adaugă o notă de culoare pădurii și copiilor le place să se uite la ea, pentru că se mișcă tot timpul.

Preluare de pe pagina web a autorului, www.marioramos.be