Cum citesc copiii cărțile ilustrate, de Martin Salisbury

Textul de mai jos este un fragment din cartea Children’s Picturebooks. The Art of Visual Storytelling de Martin Salisbury și Morag Styles. Martin Salisbury este profesor de ilustrație la Universitatea Anglia Ruskin, unde conduce cel mai vechi program de masterat în ilustrația de carte pentru copii din Marea Britanie. Morag Styles este profesoară de literatură pentru copii la Universitatea Cambridge, dar și autor și editor de carte pentru copiii.  Imaginea care ilustrează articolul este semnată de Beatrice Alemagna.

 

Trăim într-o lume vizuală

În lumea noastră tot mai vizuală, pentru copii este esențial să învețe cum să se uite la materialul vizual (inclusiv la designul lui), cum să-l aprecieze și cum să-l interpreteze. Majoritatea copiilor fac acest lucru în mod aproape natural de la o vârstă fragedă, întrucât sunt atrași de imagini, culori și forme, dar instinctul lor poate fi dezvoltat și potențat dacă îi învățăm cum să analizeze într-un mod mai profund textele vizuale. Copiii desenează singuri de foarte mici, îmbinând cele pe care le văd cu cele pe care și le imaginează. A învăța să vezi prin desen îți hrănește o abilitate absolut esențială, și anume aceea de alfabetizare vizuală. Din păcate, desenatul este o activitate adesea subestimată în învățământul primar.

 

Studiu despre cum citesc copiii cărțile ilustrate

Evelyn Arzipe și Morag Styles au condus între anii 1999 și 2001 un studiu care a analizat reacțiile a 100 de copii față de cărțile ilustrate Zoo și The Tunnel de Anthony Browne și Lily Takes a Walk de Satoshi Kitamura. Cele două cercetătoare au descoperit cât de mult poate înțelege chiar și cel mai tânăr și bilingv cititor. De asemenea, studiul a adus dovezi revelatoare că, de multe ori, copiii desenează ca răspuns la lectura cărților ilustrate: ceea ce nu pot exprima întotdeauna prin cuvinte, pot arăta prin reprezentări vizuale.

Tamsin a fost unul dintre copiii care au luat parte la proiectul de cercetare condus de Arzipe și Styles. Fetița știa deja că, într-o carte ilustrată, imaginile se iau la fel de mult în serios precum se iau cuvintele, dar știa și că trebuie să înveți cum să le citești pentru a le înțelege în profunzime. Tamsin intuise aceste lucruri privind la vitraliile desenate din biserica unde mergea de când era mică.

Desigur, nu putem cunoaște toate efectele subtile pe care cărțile ilustrate le au asupra copiilor, pentru că un copil nu are limbajul necesar pentru a explica aceste lucruri, iar anumite aspectele ale experiențelor vizuale nu pot fi transmise verbal. Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai greu îi este să-și explice reacțiile. În cadrul studiului, copiilor le-au fost luate scurte interviuri, au fost lăsați să se uite la aceeași carte de mai multe ori, iar fiecare sesiune s-a încheiat cu o discuție liberă între participanții de aceeași vârstă. Invitația făcută copiilor de a desena după ce au citit o carte (fără a li se pune o limită de timp) a permis o mai bună înțelegere a felului lor de a percepe textul, adesea greu de articulat în cuvinte.

 

Despre interacțiunea cuvânt-imagine

Există un fel de relație de dragoste între cititorii foarte mici și cărțile lor ilustrate, mai ales înainte ca ei să învețe să citească. Amy (5 ani) ne-a spus: ” Cuvintele le mai uit, dar întotdeauna îmi amintesc imaginile.” Copiii mai mari pot face diferența dintre diversele funcții ale cuvintelor și imaginilor. Iată câteva replici date de copiii din proiect la următoarele întrebări:

-Care ți se par mai interesante, cuvintele sau imaginile?

-Cuvintele și imaginile spun aceeași poveste în moduri diferite?

-Cuvintele ar fi suficiente fără imagini?

-Imaginile ar fi suficiente fără cuvinte?

 

            …dacă ar fi doar scris, nu ai simți cu adevărat că ești acolo, pentru că nimic nu îți arată cum era acolo cu adevărat. Bine, ai putea să-ți folosești imaginația, dar dacă vrei să știi cum vede lucrurile fetița, ai nevoie de imagini. (Tamsin, 8 ani)

            Unele cărți sunt mai bune fără imagini, pentru că poți să inventezi tu singur totul. Dar cartea asta e mai bună cu imagini… cuvintele au nevoie de imagini mai mult decât imaginile au nevoie de cuvinte. (Keith, 10 ani)

 

Despre semnificația culorilor

Copiii apreciază ilustratorii și adesea încearcă să-și dea seama cum obțin aceștia efectele vizuale, dar și ce înseamnă aceste efecte. Cititorii mici sunt îndeosebi sensibili la culori și tonuri și par să le analizeze semnificația în mod natural. Iată-l pe Seamus (7 ani) cum asociază întunericul cu frica în cartea Lily Takes a Walk:

            Hmm, se face noapte și cred că Nicky e un pic îngrijorat, de-aia se uită în jur să vadă dacă nu îl pândește cineva. Vezi? La început, e ziuă, e lumină și fetița stă pe afară. Când începi să dai paginile, se face tot mai întuneric… Îmi place cum se schimbă culorile, cum se face tot mai albastru și pe urmă un pic negru.

            Îmi place cum a amestecat ilustratorul culorile. Aici e verde deschis, pe urmă verde mai închis, pe urmă și mai închis, pe urma iar deschis. A amestecat toate culorile ca să arate ca și cum ar veni de la lumina soarelui, când cade pe perdele și poți să vezi și umbrele… (Louise, 6 ani)

 

Iat-o și pe Polly (5 ani), cum vorbește singură în timp ce desenează:

            Acum o să fac… asta e casa din depărtare, și de-asta e așa mică… Aici mai fac un pic cu alt verde. Că iarba are două nuanțe de verde, nu-i așa?. Ăsta e un verde bun, e ca lămâia verde…

 

Descifrarea limbajului trupului

Chiar și cei mai mici copii se pricep să citească limbajul trupului – au învățat probabil de la desenele animate de la televizor. Unii copii de 10 ani au reacționat empatic la vederea unui orangutan care stătea ghemuit într-un colț de la grădina zoologică.

 

Intervievatorul: Cum crezi că se simte orangutanul?

E (7 ani): Foarte trist.

I: De unde știi?

E: Păi, nu îi vedem fața, poate pentru că este trist și nu are chef de nimic… nici nu are nimic în jur. Ca elefantul, nu are nimic din lumea lui.

S (10 ani):  Arată un pic ca un om, ar trebui tratat ca un om.

L (11 ani): Pentru că are păr lung, chiar foarte lung.

T (11 ani): Și are păr cărunt, ca un bătrân.

 

Descifrarea metaforelor vizuale

Copiilor le plac poveștile bune, dar mulți dintre ei caută ceva în plus într-o carte ilustrată. Nu e de mirare că, atunci când sunt puși în fața unor texte multimodale complexe, se întreabă ce ar putea simboliza imaginile sau cum se formează sensul prin alăturarea de cuvinte și imagini. Fără să cunoască termeni precum metaforă vizuală, copiii interpretează totuși simbolurile vizuale, uneori cu un aplomb extraordinar. În primul exemplu de mai jos, un copil de 5 ani înțelege semnificația simbolică a faptului că, pe pagina de sfârșit a cărții The Tunnel, mingea (care îl reprezintă pe fratele mai mare) și cartea (care o reprezintă pe sora lui) stau una lângă alta și reprezintă o stare de armonie între cei doi frați care se certau.

 

Intervievatorul: De ce crezi că mingea și cartea sunt împreună pe ultima pagină?

 S (5 ani): Pentru că acum mingea și cartea se înțeleg bine.

 

 

 

Matt (8 ani) știe că bățul de pe jos, care stă între frate și soră în cartea The Tunnel, se referă la ostilitatea dintre ei. Ruth (8 ani) dă dovadă de empatie când recunoaște legătura strânsă

dintre cei doi frați din poveste, deși aceștia se ceartă tot timpul:

Fratele nu vrea deloc ca sora să stea în preajma lui, pentru că a pus pe jos un băț peste care sora lui nu are voie să treacă. Așa suntem și eu cu sora mea. Nu prea ne înțelegem, ne certăm tot timpul. Bine, când e supărată, mmm, nici eu nu mă simt prea bine.

 

Copiii privesc și analizează

După ce au citit cartea Zoo, mulți copii au spus că i-a pus pe gânduri. Tema libertății și a captivității din carte pune accentul pe relația dintre oameni și animale, adesea în defavoarea oamenilor, dar fără să menționeze în mod special acest lucru în textul scris. Ideea poate fi însă dedusă din ilustrații și din alăturarea ironică a cuvântului cu imaginea. Aș cum spunea Sue (10 ani): „Oamenii se poartă ca animalele – sau așa cum credem noi că se poartă animalele.”

Cartea nu-ți spune pur și simplu că animalele vor să fie libere – bla, bla, bla. Te lasă să descoperi tu mai bine… te face să te gândești. Erin (7 ani)

Așadar, copiilor le place să se amuze, dar și să fie provocați. Am văzut copii care au stat și o oră întreagă cu o singură carte ilustrată în mâini, încercând să-i descopere esența. Cei mai buni ilustratori sunt aceia care își respectă micii cititori și nu le vând niciodată lucruri ușoare.

 

Traducere de Ileana Achim