Maurice Sendak și-a impus să nu depășească un anumit număr de cuvinte în cărțile lui. În jur de 380, ca să lase loc de-ajuns pentru ilustrații. Din fericire, atunci când vorbește despre munca lui, e mult mai volubil. În generoasele lui interviuri, articole, eseuri despre artiști preferați, schițează teorii despre cărțile ilustrate, despre responsabilitatea față de copiii cititori și despre cum nu ar trebui să existe cărți pentru copii, ci cărți pur și simplu. Iată un fragment din discursul său de acceptare a premiului Caldecott din 1964. Acest articol face parte dintr-o serie de traduceri pe care le-am făcut din comentariile lui Maurice Sendak și care urmează să fie prezentate aici. Alexandru Gurău